Deși în presă situația este deja expirată, frigul din oasele transnistrenilor încă persistă, și pare-se că va mai rămâne pe această Fâșie Gaza românească multă vreme și de acum încolo.

Asta pentru că, odată cu agresiunea rusă din Ucraina, era doar o chestiune de timp ca gazul cel de pomană pentru unii și pe bani pentru alții să mai curgă liniștit pe teritoriu ucrainean. Și bine s-a făcut! Până la urmă alde actorașul kievean și trupa lui au făcut ce ar fi făcut oricare în această situație.

Pe de altă parte, agresorul rus vede că pierde ceva dolărei și euroi din transportul de gaz către bătrâna și senila Europă, firimiturile gazoase căzute prin Transnistria, lăsate acolo la preț apropiat de zero ruble fiind probabil spre mântuirea sufletelor pravoslavnice, o pomană pentru săracii și proștii din zonă.

Dar iată că și săracilor, dar mai ales proștilor, li s-a închis în final conducta, aceștia fiind lăsați în frig și întuneric.

Evident, lumea nu se predă, nu s-au predat nici alții care sunt cu bombele în cap zilnic de mai mulți ani deja, ce să mai zicem de niște unii care pe timp de pace n-au energie electrică și gaz!

Ce este interesant de observat însă, atitudinea încă pro-rusă și anti-europeană a multora dintre românii rusificați și rușii de pe meleagurile deocamdată înghețate din stânga Nistrului. Cumva, înghițim, răbdăm, dar nu ne lăsăm! Nu putem decât să aplaudăm admirația prostească pentru ruși, mai ales că până acum, rușii i-au ținut nu în brațe, ci cu fundul pe două scaune, care cel puțin de la 1 ianuarie, s-au depărat unele de altele, lăsând cu fundul în baltă, fix în puterea iernii, undeva la 370 000 de oameni.

După cum știm, la fel de entuziaști au fost și ucrainenii înainte, arzând-o cu rușii non-stop, până ce bandiții și gopnicii, din preaplinul păcii lor, au dorit să-i pacifice și să-i denazifice pe frații lor ucraineni cu forța.

Nu știm în ce măsură vor urma și teritoriile românești dintre Prut și Nistru același traseu, dar cel puțin observăm că după ce că de îmbogățit din trâmbițat a ruși de zeci de ani, unii dintre românii din regiunile dintre râuri par să se trezească și să reconsidere poziția față de românii mai de la vest, deși ar fi multe de spus despre atitudinea primilor, în condițiile în care energia electrică, gazul și pașapoartele s-au dus de la noi către est fără număr și fără resentimente!

Să sperăm măcar că astfel de momente vor contribui măcar cât o rublă la schimbarea atitudinii „moldovenilor” și „transnistrenilor” la adresa noastră, deși după atâta amar de vreme de spălături pe creier de origine rusească, tot de 2 ruble speranțe avem și noi că situația se va îmbunătăți. Și ultimul exemplu a fost servit chiar la alegerile prezidențiale moldovenești…

Sursa foto.

Lasă un comentariu