Dragi pretini, îi dăm tare înainte pe teme politice, în trendul românesc din ultima perioadă și oprim în stația gângăviei și ridicolului, cu șefă de gară Lenuța Lasconi.
Și observăm cum habarnista și împiedicata politică îl compară pe olimpicul nostru preferat, Nicușor – Plete-în-vânt – Dan cu cine credeți, piticul politic Călin Georgescu, istoricul și scriitorul nostru preferat, specialist în istoria românilor, povestind agale despre un miraj al candidatului independent.
Ce uită habarnista de duamna Lasconi este faptul că însăși partidul pe care dumneaei îl conduce a fost creat de chiar porcul pe care îl spurcă și îl asemuiește cu alt porc, ambii politici.
Mai apoi, din poziția dânsei de câștigătoare pentru care nu s-a pregătit dar s-a nimerit a unui loc într-o finală preșădințială anulată, să nu uite duamna că doar ricoșeul nefericit al istoriei și prostiei politice românești a blagoslovit-o cu o asemenea performanță cu care nu se va mai întâlni chiar niciodată în viață!
În al treilea rând, comparația în sine este una demnă de tot ridicolul existent pe planetă, în condițiile în care personajele, deși pornesc de la independentismul și lipsa deja handicapului de a face parte dintr-un partid politic (împuțit pe bună dreptate) românesc, „gradele” de pe umăr date de curățenia nepartidească a celorlalți porci politici pe care i-am tot observat rânind în fecale de zeci de ani, le conferă, ce-i drept, atât Nicușorului cât și Călinului o mantie de oameni ne-sistem și anti-sistem puși pe condus în stil despotic, fiecare în felul lui, Nicușor mai tehnocrat, mai de bun-simț, mai în stil de intelectual curat și pedant, Călinuț mai cu ghioaga strămoșească și cu o combinație fatală și neaoșă între creștinism pre-schismatic, românism de grotă, economie agrară comunistă și rusofilie contraproductivă.
Oricum, în mai toate ieșirile din ultima perioadă, Lenuța împiedicata arată tot mai mult a țața binecunoscută pe care am tot adus-o în discuție, de o incultură politică crasă, care habar nu are de nimic, dar a ajuns în poziția în care a ajuns nu din cauza calităților dânsei ci a comicului de situație din politica românească, un fel de caragialism nesărat și sec, după care mai degrabă te-apucă plânsul cu lacrimi și nu râsul cu lacrimi.
Ce putem paria, aproape cu sume însemnate este că la fiecare căscat de gură, Lenuța Lasconi se îndreaptă tot mai în pas săltat de recenta performanță, ajungând acolo unde îi este locul, în lada de gunoi ai istoriei recente a româniei.
Sursa foto.
irod.ro 
Lasă un comentariu