irod.ro

Dragi pretini, deja din aceeași sursă gpatrumediistă citim două păreri decente și rezonabile despre cum adunătura becistă care mai ieri dădea ghes CâCârâului să anuleze alegerile preșădintelui, a ajuns să se comporte ca un veritabil Glavit românesc modern în ultima perioadă.

Astfel, practic necunoscuții ăștia cărora nu le putem încă pune o față, decât una imaginară lungă cu dinți mari, urechi lungi și probabil niște desagi în spinare, s-au apucat în ultimele zile să trântească în stânga și în dreapta la cenzură mediatică de cea mai joasă speță, nescăpând de săcurea sovietică nici măcar titanul Cristi Dănileț!

De la fostul judecător până la orice influencer, om de media sau necunoscut, fiecare a simțit cu nasul propriu râgâiala aproape de vodcă rusească a împărțitorilor de decizii de ștergere a postărilor cu caracter electoral.

Bolovanii ăștia incapabili sau ticăloși, încă nu ne-am hotărât exact, lovesc iată, în toate direcțiile opiniei publice, și-așa subnutrită, care nu mai are voie să cârâie pe teme politice, candidați și programe electorale, pentru că, după interpretarea de tip Roskomnadzor, toți suntem niște reprezentați ai politicienilor și partidelor politice atunci când ne exprimăm despre ei și, Doamne-ferește, îndrăznim să îndemnăm lumea la a vota pe X sau pe Y, sau a nu vota pe W sau Z.

Și Mr. Pantazi dimpreună cu frezatul olimpic punctează destul de bine și foarte la obiect în ce fel gângavii BEC-ului se suie cu picioarele jegoase pe libertatea de exprimare, închizând gura unei întregi țări, pentru că așa li s-a sculat lor pofta de a face ordine în țară, aplicând după urechile încerate reguli extrem de clare europene.

Astfel, pulanul fețelor ăstora palide, niște copii de desene animate de securici, a lovit deja în capul multora care au cutezat să caște gura pe viu sau în social media, trezindu-se cu creștetul deja crăpat și probabil fiind și încărcați în vagonul virtual al muncii virtuale de prin inegalabilii munți Kolîma, la minele de aur, sau mult mai necunoscuții publicului larg munți Verhoiansk, la vreuna din legendarele mine de argint, aducându-ne aminte de vremurile de extrem de tristă amintire în care și un banc putea să-ți aducă mari necazuri, precum excursiile de tip work and travel pe tărâmuri extrem-orientale.

Să avem așadar grijă ce susținem, pe cine susținem și cât de tare căscăm gura, că pare-se că în rumeinia aproape sfertului de secol 21 suntem observați și puricați mai ceva ca-n vremurile comuniste degrabă închizătoare de guri prea slobode.

Sursa foto.