Dragi preatini democrați și toleranți, ne distrăm astăzi cu un crâmpei de viață la țară sau la oraș de pe cea mai prăjită insulă europeană, cea mai mare dintre cele britanice.
După cum veți vedea, e rău când îmbătrânești și devii surd sau nu înțelegi ceva din cauza zgomotelor, astfel că, rugând lumea să vorbească mai tare, mai clar sau… englezește, poți să ajungi să fii chestionat de tablagii cu creierul gol din Marea Britanie și, în funcție de câte vânturi se încrucișează prin capul lor, să și ajungi la mititica!
Pentru că uite, hate crime-ul (oare cum și traducem mizeria asta? ură, infracțiune de ură, crima de a urî?) este de îndată rădicat și trompețit de către oricine, vorba Baldemortului, de către orice Karen from the Kingdom, și pulanul dreptății woke te va pedepsi pe loc, fără prea multe întrebări.
Însăși discuția în sine și situația de a implica tăntălăii de gabori în astfel de evenimente este de un ridicol dezarmant, ce să mai vorbim despre studierea secundă cu secundă a interacțiunii acuzatorului cu acuzatul.
Nu mai putem decât să râdem încă o dată de prăjiții ăștia auto-exitați, fără să ne fie milă de ei, pentru că de un prost îți poate fi milă doar o dată, prima. Poate ar trebui ca gângavii ăștia din regat să preia binecunoscutul proverb american fool me once… și să tragă singuri niște concluzii…
hăștagprăjițiiplanetei, hăștaggângavi
Sursa foto.
irod.ro 
Lasă un comentariu