
Dragi pretini pravoslavnici, catolici, de alte confesiuni sau de nici una, odată cu suirea Papii Francisc la tărâmurile mai cu verdeață și fără de întristare, ne gândeam și noi la mai multe treburi, nu neapărat să-l periem ca toată adunătura că a fost om bun sau rău, că a făcut bine sau rău, noi fiind mai apropiați de dictonul „Le roi e mort, vive le roi!”, așteptându-l cu maxim interes pe următorul, pentru că funcția oricum va dăinui și suntem mult mai interesați de cum va evolua Papalitatea și de acum încolo, pentru că omul, după cum vedeți, stă pe datorie cum s-ar zice, și dacă Dumniezo te cheamă, nu prea poți să faci mofturi. Funcția însă rămâne și lumea își va pune speranța în următorul care va lua bota de păstor în mână.
Dar nu despre Francisc I dorim să povestim, să fie liniștit acolo unde s-a dus, să-l țină Dumniezo cum crede el!
Noi ne uitam la mulțimea de fețe de preșădinți, dregători, vornici și alți boieri mari precum și la sutele de mii de oameni simpli care, cu sinceritate au ieșit în stradă ca niște creștini adevărați să-și arate recunoștința pentru mort și, cine știe, să se roage pentru el.
Și ne-am gândit în ce situație ar ieși atâta potop de lume cu o floare, cu o rugăciune, cu un gând bun să-și ia rămas bun de la un jegos de politician, din orice țară, cu orice funcție? Nu doar la Vatican și Roma, ci peste tot în lume! Ce determină și provoacă lumea să plângă, să se roage și să aducă flori unui personaj pe care nu l-au văzut niciodată poate, nu le-a mărit pensiile, nu le-a făcut autostrăzi și, probabil, nu le-a influențat viața într-un mod direct, palpabil? Dar care nici nu i-a mințit vreodată, nu s-a milogit de ei pentru voturi, nu le-a cerut bani de campanie sau pentru scopuri personale, nu s-a suit în avioane scumpe să zboare la Monaco și nu s-a suduit cu alte javre la costum pe diferite teme?
În ce fel, mai aplicat la țara noastră de exemplu, ar ieși lumea să-i gratuleze pe alde prezidențiabilii noștri, acești creme de la creme ai politicii mioritice? Sau preșădinții ăștia care ne tot dau nouă lecții și trasează cu creionul teritorii și destine, numără vii și morții. Câte sute de mii de oameni vor ieși cu lacrămi în ochi și flori în mână să-i plângă pe bandiții ăștia? Pe boul de trump, pe gângavul de JD Vance, pe coruptul analfabet de Ciolacu, pe Mickey Mouse-ul de V.V. Ponta, pe mortexul de Crin, trezit din groapă, pe imbecila de Lasconi, pe Simion, acest Petre Crăete de pe lista catindaților, pe prostul ăla de Burduja, pe Fritz, Moșteanu și tot aliotmanul de corupți, bandiți și gângavi din politica mondială și locală, pe amețita de Alinuța aia cu paturile și somierele, pe ăștia toți câți îi vor plânge? Câți îi vor petrece? Câți vor fi emoționați văzându-i în cutia de lemn, la parada papamobilească?
Revenind la ninjalăii cu chipiu și botă de aur, așteptăm fumul cel alb ca să putem și noi să ne informăm asupra noului capo di tutti capi și să știm la ce putem să ne așteptăm de acum înainte, atât cât ne mai permite Dumniezo.
Sursa foto.
Lasă un comentariu