Dragi preatini, poate vă întrebați care este legătura dintre capitala mangificului Honduras și instituțiile de învățământ din Hexagonul mexicanizat.

În aparență, nici o legătură, dar după tot mai frecventele, săptămânalele am putea insista noi, atacuri cu cuțâtul din școlile franceze, ne întrebăm la rândul nostru care dintre cele două locații generice sunt mai sigure în zi de azi.

Și răspunsul este clar și de departe observabil – ne simțim mai în siguranță în capitala honduriană, atât noi cât și plozii noștri, dacă ar fi să-i trimitem în excursia vieții lor prin Tegucigalpa, în comparație cu șansele pe care le putem avea într-o școală franceză din France métropolitaine, unde cuțâtarii elevi lovesc în copii nevinovați mai ceva ca-n Evul Mediu întunecat.

Nu mai aducem în discuție deja cunoscutele atacuri și trageri cu armele pe străzile mexicanizate, că deja pictăm un tablou cu adevărat deprimant al fraților noștri cu care nu prea ne înțelegem neapărat bine la nivel interpersonal, ei considerându-ne pe noi țigani, și noi, la rândul nostru, le întoarcem sentimentul. În plus, în condițiile actuale, e cam greu să ne mai dea nouă lecții despre TGV-uri, turism de înalt nivel, când talibanii drogurilor și ai cuțâtelor își dau în petec cu punctualitate.

Astfel, dragi preatini, dacă doriți cu-adevărat să simțiți ce este aceea viață pe vârful degetelor și adrenalină pură în stil mai aprig decât orice v-ar putea oferi un obosit de Mexic sau o deja căzută în dizgrație Columbie, alegeți cu încredere imbatabilul Honduras, în mod special capitala țării, Tegucigalpa, cu mențiunea că un lucru cert îl veți cunoaște – plecarea. Întoarcerea este, ca de obicei, opțională și negarantată.

Ce putem noi să garantăm este o vacanță ca nicicare alta, cât zece mii de împuțite de Bali la un loc, șaizeci de mii de Grecii sau două sute de mii de Barcelone. Asta pentru că noi, spre deosebire de alții, nu ochim destinațiile ca tot turistul, ci alegem locuri pentru o dată în viață, care, în acest caz, poate fi și ultima dată!

Zboruri liniștite și cale bătută!

Sursa foto.

Lasă un comentariu