irod.ro

Dragi preatini, poate ați urmărit acum după alegeri mișcările de trupe și de limbi, care mai de care mai nuanțate în culorile toamnei, maronii-deschis sau închis, deși este primăvară în toată regula.

Și asta pentru că, așa cum este în politică, rușinea este doar un element teoretic menționat doar atunci când vorbitorul se referă la alții, aproape exclusiv cu fraze de genul „Rușine, Dinu Patriciu!” sau mult mai obișnuita „nu ți-e rușine!?”, de obicei la adresa adversarilor politici de fațadă, de la televizor, de conjunctură, pentru că, așa cum ne-a învățat timpul, adversitatea și competiția se poate transforma iute în fraternizare și muncă în echipă cu simplele traseisme politice, pentru a beli și fura mai bine, cum spune fraza, pentru un coteț mai sigur!

Ei, dragii noștri, noi am dori totuși să ridicăm discuția despre rușine în cazul păduchelui politic V.V. Ponta, cutremurătorul Mickey Mouse al politicii de Dâmbovița, acest palid-mic-Titulescu cumpărat din bazarul turcesc, care chiar și după alegeri, când a obținut un scor poate prea mare, dă semne că nu se lasă, lingând și încercând să se gudure pe lângă tabăra aurită, auristă și aurară care probabil încă sărbătorește (via necolegul Cetin).

Acest parazit politic care încă de foarte multă vreme trebuia să dispară din politica românească la fel cum dispar paraziții de pe lamelele din laborator când le cureți cu hidrogen peroxid, pare că nu se mai dă dus dracului, insistând precum musca aia amețită care a rămas închisă între geamurile duble, care știe că nu mai are scăpare și ne sâcâie cu bâzâitul ei în calmul după-amiezii de vară.

Ce să vezi însă, până și auriștii au observat mizeria și nerușinarea și îl plesnesc cu pliciul peste ochi pe Victoraș, parcă fix când se aștepta mai puțin, tăindu-i din zborul deranjant de deasupra oalei cu ciorbă de ciolan, aruncându-l fix în căldare, sperăm noi, spre înecare politică definitivă! Termenii aleși de partidul tot mai apropiat de guvernare sunt foarte bine aleși, elementul fiind numit „trădător politic și un impostor lipsit de principii”.

Nu înțelegem de unde și până unde s-a ajuns chiar la asemenea hal de nerușinare și cum noi, ca votători, am putut să mai și validăm nu doar pe hopa-mitică ăsta ci și pe alții, fără nici o tresărire! Dar nici nu căutăm un răspuns, întrebarea fiind mai degrabă retorică și strigată doar ca s-o putem auzi tot noi în ecou, pentru că atunci când vine vorba de politică, românul deși dă impresia că se pricepe, se vede de la o poștă că de fiecare dată face din rahat bici, trăgând mari speranțe că la final acesta va și pocni.

Sau, când vine vorba de vot, face după inegalabila vorbă a rusului, am vrut să facem să fie bine, dar a ieșit ca de obicei.

Sursa foto.