Dragi preatini, citeam cu privirea copilului african scrisoarea ditamai ambasadorilor americani pentru nația română, în prag de alegeri, ca un fel de urare de sărbători, cum este uzanța din moș strămoș.
Șapte crai, cum s-ar zice, cu accent yankeu ne îndeamnă să alegem lumina și nu întunericul, America și nu Rusia și toată lista comparativă care circulă la ora asta electorală în spațiul public, nu o mai reluăm, că presupun că o cunoașteți și nu mai dorim să cădem în ridicol.
Ce nu înțelegem noi este pauza aceasta de vreme în care n-am auzit nimic benefic de la americani, oficiali sau neoficiali, ba dimpotrivă. Prostul ăla de JD Vance ne-a făcut muci că nu am ales turul doi ănapoi, Călinuț și alte aberații. Trump ne-a dat cu flit la vize, dobitocul ăla s-a urcat cu mașina peste Teo Peter și l-a omorât, reușind ca o garofiță să valseze liniștit la pensie, cuprins cu siguranță de durerea (-n cur) pricinuită ăstora rămași cu ochii în soare în România. Problema pe care o vedem noi, contrar proverbului că cele bune se adună și cele rele se spală, este că noi, față de alții, nu uităm care este raportul dintre cele două țări, a noastră și a ăstora de peste ocean, și va trebui să vedem mai mult decât o scrisoare pentru ca opinia noastră personală față de frații americani să se schimbe.
Însăși atitudinea superioară a boierului transformat în sultan american pe moșie și a noastră, ca iobagi cu căciulă răsucită-n mâini și cu capul plecat față de pretinii americani atât de îndelung așteptați (peste 50 de ani), ne este încă proaspătă în memorie, noi fiind întotdeauna nu doar iobagii boierului de peste ocean ci și cățelușii mângâiați pe cap care așteaptă cuminți și recunoscători același colț de pâine muiată, gata să ne reafirmăm loialitatea față de stăpân, deși tot afară în cușcă și în lanțul waiverului stăm.
Foarte interesant cum s-au trezit acum, la ajungerea cuțâtului suveranist la osul nației cum ne dăm toți de ceasul morții, iată, în acest caz americanii mai rău ca românii, tânguindu-ne ca la fiecare alegeri titanice, de parcă se bătea Palpatine cu Luke Skywalker, nu Ponta cu Iohannis sau Vadim cu Ilici. Foarte oportun și bine căzut este acum sentimentul pro-american și pro-european, foarte la îndemână și deloc bătător la ochi, în condițiile în care noi n-am avut niciodată nimic european în noi, iar cioara politică vopsită tot la patru ani în culorile conjuncturii timpului pare că încă are în dulap și alte nuanțe pentru noi și noi alegeri pe viață și pe moarte.
Ca o paranteză de final, dorim să le reamintim pretinilor ambasadori care ne prețuiesc și pe care îi prețuim și noi în același grad este că la ora aceasta, în mirifica românie, încă avem copii cărați cu căruța trasă de cal, călcați pe cap de tir și același număr de mame minore (top 3 european) precum și același procent de mortalitate infantilă pe continent (la fel, top 3).
Absolut, nu se pune problema despre a alege și pe cine, dorim doar să punctăm realități cu care vom merge sau nu și în această împuțită de duminică la vot, satisfăcuți și bătuți pe burtă că am salvat și de această dată nația!
Sursa foto.
irod.ro 
Lasă un comentariu