irod.ro

Dragi preatini, revenim cu o scurtă cuvântare, după o pauză binemeritată oricum prilejuită de lipsa subiectelor sănătoase de pus pe tapet.

Am observat în presă și în alte discuții că s-au luat la disecat mațele alegerilor preșădintelui validat deja, ajungându-se la faza pe județe, pe UAT-uri, comune, sate și probabil și străzi. Bună idee, că de asta avem STSeu și statistică, de asta suntem în secolul întărnătului și al vitezei, ca să putem să eviscerăm tot, chiar și dintr-o împuțită de rundă electorală.

Și observăm, cu disecția măruntaielor votărilor, fix ceea ce au observat și alții, că odată ce proștii și corupții de pesedei au căzut în dizgrație, ajungând ultimii păduchioși în ochii electoratului (remember Ciolacurile?), ca niște balerine rusoaice de teatru Bolshoi, s-au instalat lejer în sufletul evlaviosului și piosului votător român cu reședința în zona rurală, care privește alegerea democratică a unui parlament și, acum recent a preșădintelui ca un ritual proto-creștin, o responsabilitate sfântă, de obicei săvârșită cu mare pompă imediat ce, încărcat de lumină, cuviosul pășește înafara besearicii după slujba liturghiei.

Evident, nu că Dumnezău cuvântează în Apostol sau în tropare despre oportunitatea alegerii jivinelor pesediste sau auriste, dar, în anumite cazuri, ninjalăi de popi sunt deja notorii în mânarea turmei pravoslavnice către un anumit țarc, spre slava oricui dar nu a Dumnezăului pe care în teorie îl slujesc toți.

Având în vedere acestea, ne pregătim de pe-acum încă pentru următoarele cuvioase și sfinte alegeri, făcând un pariu pe termen lung – miza noastră mergând pe o rotunjire încă și mai solidă a procentelor auriste, care gâdilă tot mai mult etosul rural, în detrimentul jucăriei stricate pesedisto-peneliste, acești râioși numai buni de aruncat la lada de gunoi a istoriei.

Sursa foto.