
Dragi preatini, intrăm puțin în mațele politice israeliene ca să notăm un posibil eveniment interesant care s-ar putea să aibă sau nu loc.
Mai exact căderea unui guvern condus de nervosul și neînduplecatul Bibi Netanyahu, căruia mulți ii poartă sâmbetele de prea mult timp, nu doar cetățeni simpli care n-au uitat zdrăngănele sulfuroase ale certurilor sale îndelungi cu legea, dar și mulți alții, total nemulțumiți de gestionarea războiului din Fâșie și mai ales a crizei ostaticilor pe jumătate morți încă aflați în mâinile teroriștilor Hamas.
Să nu uităm, cunoscându-i năravul monstrului politic israelian, am prevestit foarte exact situația de azi pe care au stârnit-o palestinienii odată cu atacurile mișelești din 7 octombrie, pentru că din gură de șarpe strigă fix atacatorii de atunci după modelul „i-am bătut de s-au căcat pe noi”.
În mod cert, pe lângă aruncații în aer de mâna Mossadului specialist in pagere, cel mai mult au suferit cetățenii obișnuiți, copiii, care au murit de rachete și de betoane căzute în capul lor după bombardamente.
Poate că, vorba americanilor, enough is enough, și un eventual sfârșit al guvernului Bibi ar veni chiar din interiorul coaliției, de la nu neapărat consecvenții ultra-ortodocși, care încearcă să pună presiune pe Bibi pentru agenda proprie – de a excepta tineretul ultra-ortodox de la indeplinirea stagiului militar care, atenție, în Israel este obligatoriu și durează în general vreo doi ani jumătate (doi ani pentru femei! deși există destule excepții, în funcție de mai mulți factori).
Problema ultra-ortodocșilor în armată este recurentă, fiind cu atât mai arzătoare de anul trecut, când evlavioșii s-au trezit că sunt încartiruiți în rândurile IDF-ului, în urma deciziei Curții Supreme din Israel, deși au fost pentru zeci de ani păsuiți. Acum, mai mult ca niciodată, subiectul revine pe tapet, fiind o ușă destul de solidă cu care Bibi poate fi strâns. Să vedem cât de puternic pot împinge grupurile Haredi, pentru că miza și efectele unei căderi a guvernului vor fi cu adevărat importante.
Vom urmări cu deosebită atenție și îngrijorare subiectul, noi nedemisionând ca plăvanul de la care am preluat obiceiul îngrijorării.
Sursa foto.
Lasă un comentariu