Dragi preatini, nu trece săptămâna să nu aflăm de câte-o crimă comisă cu bestialitate de copchii în școlile franceje, cum e datina mai recentă în mărețul Hexagon, atât de multe încât nu avem destulă cerneală virtuală și nici tărie de caracater să povestim zilnic de astfel de atrocități.

Dar, ocazional, mai relatăm și noi cu stetoscopul atent plasat pe plămânii Franței, deja inundați de sânge de copii și profesori omorâți în cele mai sălbatice moduri posibile, de obicei cu cuțâtul cel sfânt, arma predilectă a criminalilor minori franceji.

N-a trecut nici săptămâna de când o asistentă dintr-o școală din faimosul tocmai pentru cuțâte Nogent, departamentul Haute-Marne (le „52”) a fost ucisă în urma unui atac cu cuțâtul al unui elev de 14 ani. Răposata de 31 de ani, un fel de martiră a noilor războaie școlare care trenează de ceva timp în Mexicul european cu formă hexagonală, era chiar pe cale să verifice ghiozdanele școlarilor și să raporteze dacă aceștia cărau după ei în școli arsenal militar demn de pădurile fantastice ale temutului stat Sinaloa.

Și iată că micuțul atacator de 14 ani simțindu-se cu musca pe căciulă, a scos cuțâtul și a omorît biata femeie fără prea multe întrebări, anchetatorii, după o vreme, observând clar că criminalul era chitit să comită crima ceva mai din timp, eliminând posibilitatea impulsului de moment.

Crima vine nu la multă vreme după ce ucigașul minor afgan al săracului Matisse (nume ilustru, de mare pictor), a primit 8 ani ca popa, într-o justiție servită parcă în persiflare, á la française. Este cutremurătoare declarația tatălui copilului ucis in 2024, care spunea următoarele: “Je n’attendais pas grand-chose de ce procès”, adică omul nu aștepta mare lucru de la acest proces.

Asta într-o Franță dereglată total și prăjită, în care simplul fapt de a merge la școală poate fi comparat fără probleme cu aventurile unor tălâmbi inconștienți prin teritoriile retrasului și totodată magnificului Culiacán, ghiftuite de bandiți și narcotraficanți de renume mondial.

Noi doar observăm din colțul nostru încă pașnic pe ce tobogan al bestialităților alunecă societatea franceză, cu o clasă politică și o poliție incapabile, gângave și de-a dreptul impotente în fața unui fenomen care a dus o țară care cândva era etalon al bunăstării și păcii în clasamentul criminalității cu stropi și bălți de sânge, alături de încă nedetronatele Mexic, Nicaragua, Honduras sau Guatemala.

hăștagincapabili, hăștagcorupți, hăștaggângavi, hăștagimpotenți

Sursa foto.

Lasă un comentariu