irod.ro

Dragi preatini, revenim pe tema scârboasă a politicii interne, doar după ce s-a așezat puțin praful electoral după flocăielile electorale de anul trecut și de anul acesta, cu crema deosebită a anulării CâCâRești și mizeriile tiktocești încă neabordate cu subiect și predicat.

După scoaterea pe linie moartă a prostului de Călinuț Georgescu, am fost martorii dezumflării mișcării „votăm masiv” și a altor aberații, am observat și punerea temporară cu botul pe labe a prostului de Simionovici, un dobitoc politic periculos, capabil încă să muște puternic din cadavrele politice actuale, aruncându-le în moarte și uitare, aici referindu-ne în mod direct la cel mai corupt și mai păduchios partid românesc, pesedeul care trebuie în mod clar să dispară pe veci de pe scena politică românească, dar nu cu fanfară și alai, ci cu sudalmă și scuipați.

Referindu-ne la morții ăștia din urmă, pesedeii, care s-au pus contra și au pus condiții din poziția de semi-câștigători ai parlamentarelor de anul trecut, le dorim dispariția urgentă și, cum spuneam, în dureri crunte din viața politică românească, urându-le tuturor membrilor de partid durmuri bune către pușcării, Coste Rici, Grecii și Serbii, pe urmele javrelor de Oprescu, Sebică Ghiță și a altor păduchioși corupți și coțcari de renume mondial, toți asociați într-un fel sau altul cu gunoiul ăsta de partid.

Încheind paranteza sulfuroasă a descompușilor ăstora, revenim la cei care încă mai contează, singurul membru de partid peneleu, ăsta adus cu căruța de la Bihor, numit prim-ministru de frezatul olimpic, Bolojan, restul fiind niște pedelei de tristă amintire sau oricum niște dați cu pesedeii, deci compromiși până-n măduva oaselor, usereul plin de irelevanți aerieni, care e tras de Nicușor înainte cum trage un copil rățușca aia cu roți prin parc de sfoară și accesorialii udemerei care, ca pisicul ăla purecos, găsesc un loc să intre în casă și să se urce pe masa guvernării, ospătându-se fără prea multe piedici sau șuturi în bot.

Din partea ăstora din urmă precum și a unei bune părți a electoratului care încă se bate pe burtă după victoria preșădintelui olimpic, mirosim o adiere de entuziasm politic odată cu numirea bolojanului orădean în fruntea unui guvern încă nevotat și în stare de negocieri aprige pe ministere.

Noi am făcut cu ocazia scrierii de față un snapshot, vorba britanicilor, al situației la zi, fără să ne gândim la un viitor foarte îndepărtat și plin de realizări încă teoretice, făcând deja mai multe dușuri politice reci, ultimul fiind al dezamăgirii crunte a plăvanului recent plecat prin demisie de la Cotroceni.

În mod cert așteptăm o schimbare, dar nu suntem neapărat adepții entuziasmului debordant al unei părți din lume, fiind mai degrabă răbdători și așteptând rezultate clare ca să putem să aplaudăm sau să lovim cu sfântul dos de palmă în stânga și-n dreapta eșichierului politic.

Că Bolojanul a făcut treabă în Oradea și în Bihor, nu contestăm deloc, lucrurile mișcându-se totuși repede, ca pe râul care trece prin localitate, dar așteptăm să vedem ce fel de elemente vor fi aduse în guvern, ca să ne lămurim mai bine dacă vor exista tolomaci sau ticăloși care vor pune singuri bețe în roate bicicletei guvernamentale care tocmai s-a urnit din loc.

O victorie cu adevărat de sărbătorit pentru noi ar fi, înainte de toate, chiar și înainte validării unui guvern agreat de frezatul de Nicușor, dispariția gunoiului de partid pesedeu și îngroparea acestuia pe vecie. Iar sărbătoarea în atare situație, ar fi de proporții europene, menestrelii și cronicarii pomenindu-ne ani de-a rândul pentru o astfel de posibilă benchetuială.

Sursa foto.