irod.ro

Dragi preatini, revenim relativ scurt ca să continuăm scârba politică și în ziua aparent liniștită de marți, pentru că ar mai fi de cuvântat lejer pe subiect.

Astfel, după ce toți noii parteneri politici odinioară adversari la cuțite au înlocuit scuipații și sudalma cu pupatul și strânsul mâinilor peste coliva țării, pardon, plăcinta și ciolanul țării, iată-ne la momentul declarațiilor entuziasmante de după negocieri, acorduri și tratate politice cu miză mică. Ditamai Bolojanul, călărețul pe mârțoaga guvernamentală nevotată, dimpreună cu păduchii pesedei, gângavii de userei, acești elevi proști cu pantalonii rupți în cur și cu brelocul udemerist au ieșit să declare verzi și uscate, ca în clasicele situații în care cuvintele nu trebuiesc plătite la literă odată ce sunt scoase pe gură și nici pedepse nu există pentru neîndeplinirea promisiunilor politicienilor.

De la construit autostrăzi, căi ferate și centuri ocolitoare până la achiziționarea de trenuri noi, nave spațiale și submarine nucleare, toate au fost trâmbițate într-un mare fel, lipsind doar cortegiul funerar, pardon, alaiul de protocol de la Palatul Victoria.

Doar că, oameni buni, noi nefiind cu urme de caș la gură, născuți după ultima ploaie și nici cu memorie de caras auriu, ne aducem bine aminte cum absolut fiecare împuțit de guvern românesc de după 1990 a promis câte-n lună și-n stele. Dar, așa cum bine știți, de făcut s-a făcut ba cu viteza melcului, ba cu furăciuni monumentale, rumeinia bătând încă pasul pe loc pe ultimele locuri europene în materie de toate cele, de la infrastructura atât de trompețită odată cu botezarea guvernului rotativ penelisto-pesedist, până la cimitirele numite la noi pompos spitale, unde se crapă ba de infecții intraspitalicești ba de incendii, depinde fiecare ce noroc are.

Și, din colțul nostru care nu varsă lacrimi nici la entuziasm nici la patetism politic de vară, îndemnăm natural și obiectiv la reținere, pentru că laptele nu a început încă să curgă la robinet, și, chiar și de va curge, gustul îi va fi profund stricat de ideea că șleahta coțcarilor pesedei vor călări din nou țara mai degrabă decât v-ați fi închipuit.

Asta pentru că, oameni buni, la vremurile noi, tot noi, și, cum zicea eclerul sau monșerul, naiba mai știe, de, căldură mare: „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”.

Sursa foto.