Dragi preatini, după ce prostul de Donald a dat drumul la vârfurile tehnicii militare (B2) să bombardeze, sau vorba proștilor de pe tot locul, să borbandeze Iranul, cu ceva rachete pe care doar plătitorii americani de taxe puteau să le susțină din buzunarul propriu, s-a dat jumătate de planetă de ceasul morții cu începerea celui de-al Treilea Război Mondial, scâncind aproape ca și colega noastră Andreea, din clasa-a a 2-a, care a plâns și ea săraca, la auzirea sirenei cocoțate pe căminul cultural, în mijlocul lunii mai, la testul ocazional din satul nostru uitat de lume și pârjolit de soare.
Tot așa au mieunat, ba din necunoștință de cauză, ba din habarnism geopolitic, ba cu bună-știință, într-un fake news-click-bait deja notoriu, a început de sfârșit de lume, de război planetar, prilejuit de niște avioane cu adevărat magnifice care au lovit pare-se foarte exact niște ținte din Iranul nelăsat să vâjâie deasupra capului sabia nucleară, cel puțin nu cu radicalii cu scop declarat distrugerea pipernicitului pe hartă Israel aflați încă la putere.
Este deja de prisos să mai amintim, pentru că deja știți probabil, faptul că însuși prostălăul de Trump, the content president (vorba Asmongoldului) a anunțat deja pacea între dobitoace, trei la număr de data aceasta, îndemnând deja nervos la calmul veșnic care va dura probabil încă vreo ceva timp, între americani și israelieni pe de-o parte și iranieni de cealaltă.
Cum am anunțat deja la prima cuvântare, chiar și foarte aprigii israelieni cu vestita deja atitudine „can do” s-au limitat la lovituri relativ precise, împotriva acareturilor și atelajelor atomice iraniene, evitând pe cât posibil să ucidă oameni fără noimă, deși suntem convinși că oameni nevinovați au crăpat cu siguranță de mâna băietanilor lui Bibi, numai prin simplul fapt că vorbim de o țară atacată care are totuși o populație de vreo 92 de milioane de locuitori și deși are o suprafața de aproximativ 1,65 milioane de km pătrați (rumeinia având, spre comparație 238 397), unde există zone extrem de populate, iar victimele erau nu neapărat colaterale, ci mai degrabă inevitabile.
Dar de la o acțiune oarecum medicală împotriva unor ținte bine definite până la al Treilea Război Mondial atât de îngânat pare să fie o distanță chiar mai mare decât de la proverbialul țânțar până la omologul său armăsar. Mai ales că nu prea obsevăm nici magnitudinea și nici legătura atâtor conflicte între ele, ce-i drept destul de numeroase.
Și nu apăram astăzi, chiar după război, ca vitejii, ci chiar din cuvântările precedente s-a putut observa tonul obiectiv, rezervat și la fel de aplecat asupra faptelor când am descris conflictul dintre nătării din conducerea iraniană și diavolii tasmanieni în care s-au transformat israelienii.
Cât despre piosul și degrabă împăciuitorul sultan american, îl vom urmări și de acum înainte pentru „content”-ul pe care îl va livra cu siguranță, tăntălăul fiind un nesecat izvor de ghidușii, care mai de care mai prostești, în doza cuvenită pentru a ține o lume-ntreagă pe vârfuri.
Sursa foto.
irod.ro 
Lasă un comentariu