irod.ro

Dragi preatini, urmărind cu oarece plictis zona sportivă a mediei, pentru că încă nu au început competițiile serioase și oricum suntem datori cu o încheiere târzie a sezonului trecut, dăm peste opinia ditamai Tolontanului pe un subiect apropiat lui, comentariile temutului Radu Banciu.

La fel ca în trecut, tot așa și foarte recent, omul, fenomenul, nesimțitul, s-a exprimat pe marginea morții fotbaleatorului Diogo Jota, în accident de mașină Lamborghini, alături de fratele său.

Și dorim să cităm puțin, pentru context: „Atâta timp cât mori într-un Lamborghini pe o autostradă cu patru benzi, nu trebuie să te jelească nimeni. Catastrofal Jota, nu are pe cine să dea vina, e pur și simplu prostie. A murit ca prostu’, asta trebuie să spunem din capul locului și își merită soarta.
Oricine moare într-un Lamborghini e ca și ăla care și-a cumpărat elicopterul ăla cel mai de soi și a murit cu fiică-sa în brațe, ăla din NBA (aici se referea la Kobe Bryant).
Cât de bou să fii, mă, să dai asemenea sume? Tu, la 28 de ani, neica-nimeni ăsta de Jota avea 28 de ani, căsătorit de 10 zile, ai trei copii la 28 de ani, făcuți în 2021, 2022, 2024, și umbli cu Lamborghini noaptea, la 0:35, cine știe cu cât la oră.
Ăia, din decență, căcații ăia de polițiști spanioli care l-au găsit, nu au spus deocamdată la ce viteză mergea. Probabil pe la vreo 400 la oră.”

Nu vă puteți imagina ce fel de Iordan de plângeri a curs la Glavlitul românesc pentru această declarație din emisiunea Banciului (atașată la sfârșitul scrierii noastre), de la mămici care alăptează până la fani înfocați ai clubului unde activa mortul. Ne și mirăm că n-au zburat hârtiile și petițiile pe geamurile CNA-ului, clădirea părând că nu mai răzbește de scrisori de protest la adresa jurnalistului cu discurs făcut sabie și scut împotriva prostiei. În consecință, jurnalistul, ca un fel de abonat al instituției, va fi nevoit să compară pentru a mia oară ca să explice ca pentru gângavi banalitatea.

Ca un coleg și șef, Tolontanul scrie ceea ce trebuia să scrie orice om normal, discutând despre probleme extrem de actuale: ofensa cuvintelor și cancel-cultura, diferența dintre ofensa și dezgustul oamenilor în comparație cu incitare la ură, discriminare, violență.

Nu putem decât să fim de acord, în ordine cronologică, atât cu Banciu cât și cu Tolontan, primul fiind deja un armean nepremiat, al doilea primind din mâinile noastre distincția Armeanului Competent chiar acum.

Asta pentru că și noi, alături de cei doi dar și de alții, punem libertatea, libertatea de exprimare și democrația deasupra supărării oamenilor, ofensei pe care o simt când li se prezintă fapte și realități.

Și pentru faptul că oamenii luptă pentru libertatea cuvântului (deși, vorba Tolontanului, și el făcut de multe ori albie de porci în aparență, chiar de apăratul investigat acum de păduchii de la CNA!), nu putem decât să notăm la carnețel, ca de fiecare dată, atât pe cele rele cât și pe cele bune, ca în această situație.

Faptul că, deși hiperbolizat, exagerat și caricaturizat, Banciu prezintă o realitate, că un fotbalist plin de bani a murit noaptea într-un Lamborghini pe care peste 90% din români nu și-l vor permite niciodată dimpreună cu tot neamul lor, nici dacă ar lucra pe brânci o sută de ani și alte multe procente nu știu nici măcar cum arată o asemenea mașină, în condițiile în care, vorba jurnalistului, cu trei copii mici poți să fii atât de inconștient încât să conduci cu o viteză peste limită (deci, ilegal), punând în pericol nu doar viața a și a pasagerului care în acest caz a fost și frate, dar și a celorlalți participanți la trafic, puțini cât or fi fost, nu contează, nu ar trebui să constituie o ofensă și un hurt my feelings pentru nimeni, cu atât mai puțin pentru cohortele de petiționari și reclamanți!

Și cel de-al doilea exemplu este la fel grăitor, inconștientul, și el mort, de Kobe Bryant, fiind atât de infatuat încât până și elementele naturale ar fi fost o glumă proastă pentru acesta, ca un fel de „lasă că știe ceața și ploaia că zboară sultanul baschetului acum”, aducând nu atât moartea lui, care este la fel de prostească precum a portughezului, ci chiar a propriei fiice și, nu o spunem doar de complezență, a pilotului de elicopter.

Altfel, rugăm cititorii să se gândească la altceva: dacă pe mortul prost Jota nu putem să-l facem prost, din pură tradiție pravoslavnică (despre morți numai de bine), atunci despre la fel de pravoslavnicii români cu cruciulițe la oglinda bolizilor care își ucid familia întreagă într-o depășire pe un împuțit de drum din te miri ce județ obosit, putem să-i facem?

Sau dacă despre ăia putem spune că sunt proști fără riscul de a fi dați pe mâna băgătorilor de seamă și de pumni în gura cuvântătorilor de adevăruri dure și crunte care sunt proștii CNA-ului, cu atribuții depășite în mod ilegal?

Sau dacă nu, ce putem să spunem despre astfel de evenimente și despre cei care le produc, omorând odată cu ei și pe alții? Putem spune doar ceea ce nu lezează zen-ul băutorilor de chai-latte și a snow-flakeșilor de astăzi? Putem să dăm porcul cu ruj și în astfel de situații, pictând inimioare roz chiar și acolo unde moartea din prostie de face scrum? Putem doar să ne conformăm toți într-un discurs al morții creierului critic și al gângăvitului continuu, de frica ofensei purtătorilor de cipicei?

Pentru că dacă în acea direcție ne îndreptăm, suntem pe aceeași lungime de undă cu ASIA și cu Tolontan, afirmând și noi cu toată gura că „sună periculos!”

Sursa foto.