irod.ro

Dragi preatini, urmăream groaza din priviri și lacrămile din ochii pesedeilor și ai altor paraziți administrativi întorcători de hârtii de pe-o parte pe alta la tăietorul Iliuță, care lovește în sporuri, job-uri și sinecuri cum loveau vandalii Europa Centrală cu toporul prin Evul Mediu.

Și, în mod special, am reușit să distingem și noi, ca și majoritatea presei și a opiniei publice plânsul cu lacrimi de crocodil și țipatul ca din gură de șarpe al unui anume pesedist de vază, Stănescu din Oltenia. Unul dintre ultimii baroni, aproape de teapa lui Mischie, tot din Oltenia sau Sârbu, din Banat, elementul ăsta miaună și se dă de ceasul morții pe subiectul măsurilor bolojaniene, de parcă i-ar depinde viața de acestea.

Oh, wait, cum ar zice americanul, viața descurcărețului și policalificatului Stănescu chiar depinde de aceste măsuri și reforme! Asta pentru că mai toată familia este potențial vizată și afectată de ele, hoarde de fiice, gineri, nepoți, neveste și alte mătuși și rude au fost puse în poziții interesante în companii de stat, cu sau fără concurs, de obicei fără, cu sau fără cunoștințe solide, de obicei fără, cu sau fără logică, de obicei fără.

Astfel că înțelegem rățoiala și șcrâșnirea dinților pesedeilor, pentru că este relativ simplu de făcut legătura între căpușat bugetele naționale și locale și statul la guvernare mai toată perioada de după Revoluție încoace… Vaca bugetară națională, cu ugerul mare și cu lapte mult a tot fost suptă de coțcarii politici ani de-a rândul până a rămas slabă, cu coastele la vedere și leșinată, abia ținându-se pe picioare, dacă e să continuăm comparația prostească a ascunzătorului de ceasuri, incapabilul, pardon, capabilul fost ministru de de toate, grindeanu.

Din postura noastră de veșnic plătitori de taxe și impozite la stat pentru ca alde Tamila și altele, fete cochete, gagicuțe, amante și gigei să poată să fie detașați la Nueva York cu trebi, așteptam demult o lovitură de măciucă drept în moalele capului din partea unui plăvan ca Iliuță, care oricum are căutătura cam nervoasă, cam cum ar fi a moților din vârf de munte…

Vom mai urmări jeluirea și cătrănitul pesedist, nu de alta, dar mai prindem și noi ocazia să-i lovim virtual încă și mai mult, aruncându-i în groapa istoriei, așteptând cu nerăbdare să turnăm țărână peste tot ce-a fost amintire pesedistă din 1989 și până astăzi, deși nu credem că se vor întâmpla lucrurile întocmai cum ne dorim, strigoii ăștia, prin imbecilitatea electorală, găsind cu siguranță o metodă să rămână la stadiul de morți-vii.

Sursa foto.