irod.ro

Dragi preatini, citeam astăzi două știri foarte legate una de cealaltă, prima: 66% dintre români consideră că ceaușescu a fost un lider bun și a doua: despre expoziția din Chișinău cu deportările din Siberia și vagoanele de animale aduse în oraș pentru a simți la mâna a paișpea cum ar fi fost să fii deportat până la dracu-n praznic în Siberia în astfel de atrocități de vagoane, cu familie cu tot!

Și nu ne puteam gândi cât de ignoranți sunt cei care vorbesc în termeni laudativi la adresa comunismului și, cu o binevenită extindere, la adresa legionarismului și nazismului, în țară sau oriunde pe planetă.

Evident, explicația simplă este lipsa de cunoștințe, care de obicei se dobândesc în școală, sau cel puțin așa ar trebui! Dar știți cu toții, poate ați trecut prin astfel de situații, când la istorie se făcea desen, se dormea sau se bătea mingea pe imaș. Noi, ca niște norocoși ai sorții, am făcut o istorie de gimnaziu și de liceu poate prea aprigă, cu profesori care deși s-a aplecat asupra unor detalii enorme din Evul Mediu poate prea mult, nu au uitat de istoria recentă, comunistă și legionară, insistând până la refuz ca fiecare dintre cei din clasa noastră să înțeleagă niște fapte și niște concepte simple despre comunism și legionarism. Așa că, termeni ca libertate (de orice fel), represiune, securitate, deportări, poezii patriotice, pușcării, crime, torturi, canal au fost explicați mai mult decât suficient astfel ca orice gângav cu maxim un neuron să priceapă, deși toți colegii au fost normali, fără deficiențe de vreun fel, oricât de băutori de cerneală ar fi fost la un moment dat. Dar istoria a fost acolo, povestită, verificată și înțeleasă relativ normal de toată turma. Nu știm dacă un eventual extemporal la această oră ar confirma că informațiile de mai sus încă se află în capul și sufletul elevilor de atunci, dar cel puțin școala și-a făcut datoria în acest sens.

Schimbarea de paradigmă, istoria băută cu sticluța de astăzi, cultura temeinică din surse tiktocești și podcastiste, deși par variante mai rapide, droguri minune, medicamente minune, par să aibă efectul contrar, ajungându-se la teribilele 66 de procente pro-ceaușiste și, naiba știe câte procente pro-legionare și naziste!

Poate, cu mișcări mici ca organizare dar extrem de mari ca impact, cu vagoane aduse la botul boului și calului pro-comunist, se mai poate schimba câtuși de puțin percepții profund greșite! Cine știe!?

Toate acestea ne aduc aminte de o altfel de abordare din Germania cu o istorie recentă atât de importantă, în care elevi de vârsta noastră, la vremurile școlii, au fost cărați cu vestuțe și bocceluțe în spate către Auschwitz-uri, Birkenau-ri și alte locuri (acum) cu verdeață și umbră, spre aducere aminte și spre atenționare asupra viitorului. Și ne întrebam în ce măsură ar fi reușit ministerul românesc al educației, condus, de-a lungul timpului de un Marga dar și de o Abramburică sau, mai recent, de imbatabila duamnă Ligia Deca, clienta noastră, să se gândească la astfel de săptămâni-altfel pentru elevii iubitori acum de comunism?

Nu putem uita momentul când, în curtea dintre faimoasele clădiri 10 și 11 de la Auschwitz, la zidul la care erau aduși deținuții și împușcați fără milă, jumătatea tânără a turiștilor ajunși acolo priveau în tăcere și cu o oarecare oroare în priviri, în timp ce a doua jumătate (cea mai în vârstă) lăsa coroane și aprindea lumânări, plângând în hohote…

Sursa foto.