Dragi preatini, jó reggelt kívánok! Adica bună dimineața, în maghiară. Salutăm cititorii în limba lui Sándor Petőfi cu ocazia vizitei recente a ditamai Viktorului de la Karmelita în România unde s-a întâlnit cu ditamai Ilie de la Victoria.

Vizita, aproape ca în fiecare an, era așteptată și, în teorie nu anunța nimic special. Notăm doar atmosfera, descrisă de RMDSZistul Kelemen ca fiind plină de prietenie și respect reciproc.

Nu este un lucru rău, pentru că vecinii, mai ales ăștia integrați, trebuie să fie primii noștri colaboratori. Cu bune și rele, e nevoie ca să ne înțelegem bine cu toți dimprejurul nostru, dar mai ales cu ungurii și bulgarii, parteneri de UE și Schengen și, dacă se poate, să colaborăm pe toate planurile, economic, social, militar și ce mai doriți, cum zic și ei și noi, în benficiul ambelor părți.

Asta pentru că, oricât am ajuta Ucraina, ei nu ne-au fost prieteni niciodată și nu ar trebui să tragem speranțe că vor fi și după ce (probabil) se va încheia și războiul de la ei. Și aici menționăm doar modul în care s-au comportat cu românii de la ei din țară și legat de mizeria cu Bâstroe și altele…Putem spera la mai bine, putem să folosim ajutorul nostru de acum în negocierile noastre viitoare cu ei, dar nu ar trebui să ne facem prea multe speranțe în ceea ce-i privește.

Despre sârbi, frații noștri, credem că deși ne înțelegem foarte bine, noi pe ei putând să-i ajutăm mult mai mult decât invers, și e bine dacă putem s-o facem, știm și acolo ce corupți și bandiți se află la putere și știm și în ce fel sunt tratați românii de la ei din țară, astfel că nu am avea neapărat cea mai bună părere despre conducerea politică de la Beograd, mai ales în contextul „pumpaj-pumpaj” stârnit de tragedia din Novi Sad.

Moldova, republica, o țară ca o nucă-n perete, care trebuia de jdemii de ani să fi fost parte din România, este o abominație politică fără sens, care pe deasupra ne-a mai și sfidat de o grămadă de ori, mai ales când rușii nu ciocăneau nervoși cu automata la poarta estică, moldovenii fiind de atunci cei mai buni prieteni ai noștri. Ca să punctăm și poate cea mai nesimțită mișcare: declarațiile cum că peste Prut se vorbește o scornită limbă moldovenească, este de ajuns ca să ne dăm seama cu ce fel de oameni am avut și avem de-a face…Facem scurt o paranteză ca să aplaudăm pe frezatul olimpic pentru declarația legată de unirea cu Moldova, atât noi cât și cei de peste râu trebuind să lăsăm gargara, frica și mizeriile la o parte și să desființăm aberația aia de graniță dintre noi.

Cu bulgarii numai de bine, deși în trecut am avut tot felul de diferende, colaborăm și ne tragem reciproc în față pe teme europene, ajutându-ne așa cum putem și cum e și normal.

Dar dintre toate, Ungaria este cea mai vestică dintre toate vecinele, țara care dintre toate enumeratele, a contribuit poate cel mai mult la aderarea noastră la Schengen și care, de ceva timp, face tot mai multe afaceri în România. Nu doar pentru aceste motive, ci și pentru altele, mai importante sau mai mărunte, este normal ca relațiile să fie și mai strânse și mai cordiale, pentru că nici un fel de beneficiu nu răsare din ură, șovinism și naționalism prost înțeles. Cum zicea și Semjén Zsolt, cu care suntem întrutotul de-acord.

Și, dacă vă aduceți aminte, nu doar alaiul prim-ministerial s-a plimbat des prin GMD-ul carpatin, ci chiar și opoziția cu care Orbán Viktor va avea de furcă la următoarele alegeri, vestitul politician apărut pe turnantă, cu nume cu-adevărat sonor, Magyar Péter, poposind la Oradea după îndelung trompețitul marș al celor un milion de pași!

Că vom avea o Ungarie condusă de Viktor Mihály Orbán sau de Magyar Péter, relația noastră cu vecinii mai de la vest trebuie și e bine să fie cât mai prietenoasă și mai strânsă, și nu vedem motive clare pentru care acestea să nu se întâmple!

Sursa foto.

Lasă un comentariu