Dragi preatini, mai că nu ne-a curs o lacrămă observându-l cu atenție pe martirul caricatural al zilei, Anastasiu, cum se jărtfește pe altarul ridicolului, dându-și demisia, cu scuze dar și acuze.

Mai lipsea Băsescul de odinioară să plângă și el cot la cot cu noi într-un circ de doi bani, pentru un mituitor patentat al ANAF-ului (la care vom reveni mai jos…)

Nu înțelegem de ce atât elementul principal al ultimelor știri din țară, Anastasiul, se concentrează irelevant pe faptul că dumnealui a fost martor, nu denunțător, în contextul în care subiectul ar trebui să fie faptul că a dat timp de opt ani (!!!!!!!!!!!!!!!!!!) mită unei inspectoare ANAF pentru ca firmele sale să aibă viața mai ușoară și mai lină.

Și, în mod evident, nu am găsit până acum explicația clară, nu tragem speranțe că o vom găsi pe undeva.

Dar putem singuri să tragem niște concluzii, cum am explicat și în cuvântarea noastră anterioară, în care ni se pare foarte urât mirositor, unsuros și dubios că atenția este mutată pe detalii total irelevante, într-un dans de circ al ticăloșiei polișate al unor tăntălăi ajunși în poziții total necuvenite.

Ce să mai spunem despre categorisirea tipurilor de șpăguță, tot de către marele gânditor și categorisitor de șpăgi Anastasiu, în șpagă de îmbogățire și șpagă de supraviețuire, probabil tot într-o încercare disperată de a mai drege busuiocul.

Nu îl contrazicem pe pozatorul cu ditamai Gheară, dar nici dumnealui să nu ne contrazică pe noi când categorisim furtul banilor în două (minim): furt cu mâna și furt cu sacul.

Ne oprim aici cu elementul care, culmea, a mai și îndrăznit să mai stea două zile să se gândească, să oscileze, să se frământe, de parcă ar fi avut altă opțiune înafara demisiei și a scuzelor în genunchi după format japonej.

Continuăm însă cu păduchioșii de cei mai înalt grad din această poveste, bandiții de la ANAF, care l-au belit pe ăsta (ditamai patron de firme de importanță națională) de o grămadă de milioane și pe alții, încă nenumiți, foarte mari, mari sau mici, de alte sute de milioane de dolărei și euroi, pentru a scăpa de controale. Și știe toată lumea cum funcționează astfel de treburi: ne dai nouă șpăguța ca să nu te puricăm la sânge și să-ți găsim ceva și să dai de zece ori triplu ca amendă, cu chitanță.

Până când Iliuță Bihoreanul, călărețul nostru preferat, nu îi atârnă pe șobolanii fiscali prinși cu astfel de mizerii de un par virtual sau nu catadicsește să-l ascută și să-l folosească în mod țepeșesc, nu avem nici un dubiu că astfel de cazuri precum al Anastasiului nu vor continua (pentru că avem suspiciunea rezonabilă, vorba milițienilor, că încă se întâmplă, chiar într-o veselie!)

Cu siguranță că va fi greu, dar nu imposibil, iar un prim pas sănătos a fost curățirea de oameni cu zdrăngănele, pentru închiderea gurilor lătrătoare ale opoziției politice și a cârcotașilor rău-intenționați, indiferent de culoarea politică.

Mai apoi, o echipă integră, imposibil de manipulat și șantajat ar fi un alt pas natural al perechii de urși Dan-Bolojan, care cu siguranță vor lăsa încă o dată gloata de câini opozanți să latre aiurea la stele…

Sursa foto.

Lasă un comentariu