irod.ro

Dragi preatini, am urmărit adunarea liderilor coaliției pro-ucrainene, în care au vorbit cam toți de la masă, cel mai mult gazda sultănească.

Am cam evitat regurgitările și comentariile aberante (în marea lor majoritate) din presa locală în mod special, dar și din cea internațională, pentru că putem și noi să ne facem o părere solidă doar urmărind discuțiile adunăturii.

Astfel că putem să tragem câteva concluzii obiective și naturale. În primul rând, observăm laudele peste măsură și discursul obișnuit al Donaldului, bombastic și în stilul clasic al content-president-ului, astfel că nu avem nimic nou de remarcat și nici nu insistăm pe acesta. Mai departe, l-am ascultat cu luare-aminte pe Herr Merz, care, ca neamțul, obiectiv, rece și clar în declarații, notând că pașii următori sunt cei mai complicați, un comentariu cu care suntem întrutotul de acord! Oprirea focului ar trebui, după părerea cârnățarului, să fie cap de listă, și aici din nou îi dăm dreptate din plin.

Mai departe a urmat artista de Georgia, mai melodioasă ca niciodată, în elementul ei în America, unde mai nou pare să-și permită să se tragă de brăcinari cu ditamai Donaldul, chemându-l pe nume, ceea ce denotă legăturile cordiale dintre blonda noastră preferată din politică și sultan. Printre cuvintele clasice, notăm avalanșa de mulțumiri și laude din partea europenilor la adresa administrației americane, care e menită să gâdile orgoliul tăntălăilor de americani, poate mai exagerat ca niciodată, deși nu există o bază concretă pentru acest fapt.

Volodimir, ca de obicei, cu căciula răsucită-n mâini, mulțumește și el ca să-i închidă gura prostului de JD Vance și se bucură de sprijinul pe care-l primește. Încă este într-o situație bună și, cel puțin la nivel faptic și declarativ, are motive să fie mulțumit. Nu știm de americani, dar europenii nu l-au abandonat!

A urmat apoi pretinul nostru Manu, care punctează că adunarea între invadatori și invadați plus americani ar fi o idee bună, nu de alta, dar ar fi prima ocazie ca ăștia să se miroasă, să se privească în ochi și să își tragă dumnezeii și cristoșii care se cuvin, după atâta amar de război. Manu mai spune ceva bun – că e nevoie de o armată ucraineană solidă, acel arici de care toți vorbeau, într-un clișeu destul de lamentabil pentru o presă mondială care ar fi trebuit să fie mai cu imaginație. Noi am fi numit armata asta o adevărată satană, dar noi suntem mai poetici, nu ca proștii din presă!

Tolomacul de Starmer n-a spus nimic deosebit, astfel că mergem mai departe ca să tragem concluziile rezonabile după miting. În primul rând e bine că s-a discutat. Dar, cum a zis neamțul, să vedem și ce se va pune în practică, pentru că discuția e una și fapta e alta! Nu tragem mari speranțe mai ales din cauza invadatorilor ruși, astfel că ne-am bucura, ca plan secundar, dacă europenii și chiar sultanul Trump ar purcede să rupă pisica rusească în două, trăznindu-i în cap cu cele mai crunte măsuri posibile, economice în primul rând dar și militare, care să-i aducă înapoi în Evul Mediu pe orci, acolo unde le este locul.

Notăm cum preșădintele finlandej menționează de un team Europe și un team USA care ajută Ucraina, este foarte corect spus și așa ar trebui să continue. Finlanda, cum s-a și argumentat, chiar e prezență bună la acea masă având în vedere că ei cam știu cum ar trebui să plesnești peste bot niște criminali invadatori, atunci când e cazul. Recunoaștem că nu prea știm la ce se referă Donaldul când spune că media a fost „fair”. Faptul că nu l-au criticat în misiunea de a încerca să oprească războiul? Chiar având ca motiv secundar (sau poate principal) vizarea unui premiu Nobel pentru pace, variantă deja tot mai discutată. Dacă reușește să intermedieze o pace corectă pentru partea invadată, noi l-am lăuda cu toată gura și l-am aplauda fără resentimente! Pe de altă parte, noi suntem cei mai fair dintre toți, incluzând aici toată presa americană și europeană, deși nu ne asociem cu grupurile astea. Și cuvântările noastre stau mărturie că atunci când a fost cazul, l-am lăudat pe sultanul Trump și l-am apreciat așa cum se cuvine, dar și când a greșit ne-am permis să-l plesnim peste ochi cu o viteză demnă de recordurile mondiale de la sporturile cu pălmuit.

La final, rămâne doar să observăm cum se va schimba situația pe teren și câtă lume va mai reuși să crape într-un război de agresiune cu un singur vinovat. Vom urmări ca fostul preșădinte situația și vom reveni, ca întotdeauna, la fel de obiectivi și necruțători.

Sursa foto.