Dragi preatini, ne-am luat iarăși cu mâinile de cap și am scuipat a scârbă privind din nou la lucru mentalitatea de gibon cu mantie (ca să-l parafrazăm pe inegalabilul CTP) a românului verde și pravoslavnic, care fără de zăbavă lovește cu pumnul cel sfânt și evlavios în capul femeii, arătându-i cum se împarte pravoslavnica iubire, probabil după celebrul și infectul dicton că bătaia-i ruptă din rai.

Astăzi, în cel mai nou episod al evului mediu românesc, citim cum un nevertebrat mai degrabă decât un gibon cu acte de ființă umană, și-a bătut soția în așa hal că i-a rupt splina și i-a provocat hemoragie internă, desocperită după o săptămână probabil plină de dureri insuportabile.

Motivul, cât se poate de întemeiat, gălușcă înghițită pe nerăsuflată și de iustitia romena, cea pe care o apărăm, vorba trademark-uită de necolegul Vali, ar fi fost sforăitul femeii care a trezit nevertebratul din somn.

Absolut! Păi dacă la astfel de ocazii nu merită jivina pumni în bot și în burtă, atunci când? Că doar pentru o zeamă rece este destul un scuipat și un dos de palmă.

Nu putem decât să asistăm neputincioși la astfel de dovezi de iubire românească pură pentru ființele inferioare tolerate pe teritoriul țării, în timp ce aplaudăm ostentativ, larg și cu inevitabilă scârbă sentințele bișnițarilor de pensii speciale.

hăștagevulmediu, hăștagpravoslavnici, hăștaglehamite, hăștagțarăbananieră

Sursa foto.

Lasă un comentariu