irod.ro

Dragi preatini, începem ca melcul o săptămână de septembrie, dar cu subiecte proaspete și relativ interesante.

Astfel, dăm la amatorii de la hoțnews de o părere vis-a-vis de românii aflați în așa-numita R. Moldova, despre limba română pe care ăia o vorbesc acolo, disimulând numele și căutând motive de verzi și uscate s-o poreclească „limbă moldovenească”.

În fapt, observăm cum autorul articolului ne ceartă superior că ne permitem să privim de sus pe românii de pe malul stâng al Prutului, că nu cunosc limba română, că verzi și uscate, datorate în esență rusificării și istoriei.

Mai apoi, ni se arată o ilegalitate monstruoasă perpetuată de-a lungul a 16 ani în care cetățeni cu pașaport moldovenesc, rusesc sau ucrainean, cu zecile sau sutele de mii, au primit cetățenie românească necunoscând o boabă de limbă română, prin prostia și gângăvia legendare ale autorităților române. Le aplaudăm în scârbă pentru rahatul făcut bici și în acest caz!

Revenind la subiect, suntem în totală opoziție cu autorul Gabriel Bejan, care, cum spuneam, se dă de ceasul morții în cazul de cât de rău îi privim noi pe așa-zișii moldoveni. Asta pentru că, până la data invaziei ruse în Ucraina, chiar purtătorii de pașapoarte moldovenești se comportau cu noi ca niște mici ruși, cuceritori, cu atitudine sfidătoare, superioară și aproape cu nevoia de a ne face programare ca să discutăm cu ei.

În plus, România a fost țara de muls a ăstora pentru aproape orice, noi fiind buni de orice, energie, bani, cetățenii și pașapoarte, numai de un împuțit de mulțumesc nu! Să nu mai spunem că până nu demult aveam nevoie de vize ca să intrăm practic la noi în țară! Care, culmea culmilor (!!!) a vorbit o limbă care se numea moldovenească!

Nu știm ce-i în capul autorului, dar credem că a încurcat borcanele extrem de mult, atât de mult încât scrierea sa este o fițuică sinistră cu valoare de hârtie igienică de gară sătească de județ Cluj.

Ne întrebăm și noi oare care erau ăia dintre noi, de aici, și ei de dincolo, care erau țanțoși nevoie mare că au pretini la Moskva, că merg la cumpărături și în vizite la Piter și că vând vinul în Maica Rusia? Noi sau ei?

Și cum, după invazia gunoaielor de ruși, optica regională moldovenească s-a schimbat extrem de mult, foștii lor tătuci și pretini devenind inamici și noi, vaca de muls, devenind pretini de conjunctură.

Până când ăștia nu vor deveni, vorba sultanului Trump, dar aplicată corect și cu argumente extrem de solide în cazul nostru, al 42-lea județ al României, nu ar mai trebui să perorăm lamentabil pe subiecte legate de așa-zisa R. Moldova și, cu atât mai mult, să mai luăm în seamă astfel de lamentări.

Toate acțiunile care le vor face proștii ăștia de politicieni de la noi, dacă vor vreodată să fie cu folos, ar trebui să fie cu scopul unic și precis de a reuni partea lipsă din țară, cât mai curând posibil! Este o mizerie sinistră faptul că în anul 2025 mai vorbim de motive și discuții pentru ca ceea ce trebuie să se întâmple să fie oprit, amânat sau de nediscutat!

Și, cu atât mai mult, este penibil ca să ne dăm de ceasul morții pentru unii care, încă mai cu avânt ca și noi, s-au căcat tot timpul împotriva curentului și au făcut cele mai penibile alegeri de după 1989 încoace! O dată pentru totdeauna ar trebui ca noi, românii, să le punem pe masă viitorul amețiților ăstora și, vorba poeziei, să sece ei mai mult decât noi, Prutul (și nu Milcovul) dintr-o sorbire, pentru un viitor cu adevărat românesc, în primul rând și evident, european.

Sursa foto.