Dragi preatini microbiști sau doar amatori de citit și altceva decât despre mizeriile politice de care oricum ne batem joc în cel mai sinistru mod, iată-ne la îndelung așteptata și înceata rubrică sportivă, această gură de aer proaspăt după o vară mai caniculară ca oricând (nu vă faceți probleme, a fost centrala pornită mai mult timp, nu există încălzire globală! wink-wink).
Lăsând clima și politica cea împuțită la o parte, începem tare în ordine cronologică, marcând începuturile de campionate europene importante plus alte câteva sorcove demne de menționat.
Astfel, la cârnățari, leșinații de la FCA fac o alba-neagra de zile mari, învingând categoric la alți leșinați, Freiburg, cu un galop de sănătate al lui Wolf și un penalty executat în stil barbar de Grifo de la gazde pentru un final 1-3, ca mai apoi să piardă cu ditamai Bayern-ul acasă, 2-3, într-un meci în care se putea mai mult, chiar o egalare, deși adunătura de fani ai bavarejilor n-ar fi de acord. Noi, evident, ca fani ai Augsburg-ului, le aducem aminte tuturor că i-am mai popit pe proștii ăștia din München, și eram cât pe ce să-i popim și acum! Urmează o deplasare în nord la St. Pauli, în frigurosul Hamburg, dar nu tragem speranțe la nimic bun.
Mai departe, tot o albă-neagră dar berlineză, unde tăntălăii de la Union ies bine din două confruntări mari, 2-1 cu Stuttgart, cu o ciobănească a lui Ansah în minutul 18 trasă de la cucurigu, urmată de un voleu din careul mare pentru un 2-0 îmbucurător. A venit și golul extraordinar al VfB-ului, dar Union-ul stă tare și își ia primele puncte. Urmează apoi aterizarea ratată de la Dortmund, unde gazdele le trântesc ăstora din capitală un 3-0 în cap ca să țină minte de-acum încolo unde au ajuns și cu cine și-au pus mintea. Etapa următoare, cu Hoffenheim, parcă tragem speranțe la mai bine, dar nu suntem atât de siguri. După două etape, insuportabilii de la Bayern conduc în clasament și îi vedem acolo până la final, pentru că surprize rar se mai pot întâmpla în acest sezon.
Trecem Canalul Mânecii către engleji, unde plângem și râdem în același timp, un fel de râs cu lacrimi, proaspăt jucătorii în cupele europene Nottingham deja trecându-și pe răboj toate cele 3 posibilități, 1, X și 2, câștigând acasă cu Brentford, remizând 1-1 la Crystal Palace și luând un teren în cap de la West Ham, 0-3, iar pe noi ne apucă transpirațiile când ne gândim că urmează deplasarea din capitală, unde vor da de Arsenal care, la cum stau lucrurile, ne vor da și ăia cu terenul în cap, poate chiar de mai multe ori.
Pe de altă parte, ne distrăm când vedem umflații cu pompa de la City cum iau peste bot de la o echipă lamentabilă, Tottenham, care a câștigat o cupă europeană dar nu s-a mai impus în campionat de pe vremea lui Churchill poate, City – Tottenham 0-2, cu ambele goluri după o fază grozavă a păsărilor cocoțate pe minge și o gafă a unui portar de la Manchester care parcă a scăpat de la circul Globus și a uitat să-și dea jos machiajul de clovn de pe față,și proștii de cetățeni își vor mai da cu stângul în dreptul încă o dată, la echipa de muncitori Brighton, 2-1, unde prostul ăla de Haaland confirmă clar proverbul românesc – înalt ca bradul și prost ca gardul, chiar dacă a dat o pomană de gol. Menționăm bătaia de joc și ridiculizarea jucătorului de la Brighton care a marcat pentru 2-1, micționând pe echipa proștilor din Manchester cum face maidanezul ăla toropit de căldură din capitala României a anilor 2000. Un început en-fanfare pentru împiedicații de la City, care se văd cu barba și cu mufa julită, noi urându-le cât mai multe împiedicări în noul sezon! Urmează derby-ul orășenesc, Iunaităd – Citi, de la care nu așteptăm prea multe, dar nu ne-ar nemulțumi încă un eșec al arăbeților.
Coborâm tare în sud-vest, unde începem cu o furăciune sinistră marca CF Real Madrid, 1-0 cu ai noștri din Pamplona, asta ca să se asigure bandiții că anul acesta vor câștiga ei campionatul, nu hoții ceilalți din Catalunya. Penibilii ăia de la Madrid nu se deosebesc cu nimic de ăia din Barcelona, pentru că, după cum ați văzut, hoțiile se țin lanț, doar ca să câștige cooperativa alternativ. Osasuna câștigă apoi acasă 1-0 cu Valencia, meritat, și tot meritat pierde la Barcelona cu Espanyol, într-un meci în care nu ar fi meritat nici măcar să facă deplasarea la cât de deplorabil s-au prezentat. Pe de altă parte, Rayo, echipa muncitorească adevarată din capitală, nu doar că începe bine cu o victorie la Girona (1-3), dar continuă și mai bine, calificându-se în Conferință, după o dublă victorioasă în fața tovarășilor de la Neman Grodno, 0-1 chiar aici peste gard, la Szeged și 4-0 în Vallecas, intercalate de o înfrângere corectă cu Bilbao. Rayo încheie totuși această perioadă grozavă cu un egal care trebuia să fie o victorie cu bandiții incalificabili de la Varzelona, 1-1 și ne mirăm de ce brigada de fluierași nu a purtat direct tricoul blau-grana, pentru că s-a văzut de la o poștă în ce direcție se suflă din trompeta ceferistă. Notăm golul fantastic al lui Perez din pasa lui Isi și ratările exasperante ale madrilenilor noștri preferați, care au un început bun și o deplasare interesantă mai aproape de noi, la Slovan Bratislava, în Conference. Cât despre situația prezentată, penibil, la fel ca tot campionatul spaniol, unde aceleași cliente obosite și goale de sens câștigă cu ajutoarele nesimțiților de arbitri care mai fac o Negreira și salvează curul coțcarilor ăstora și etapa care tocmai a trecut. Urmează Osasuna – Rayo și suntem bucuroși de orice rezultat. Menționăm prima victorie (după două înfrângeri dure cu Villareal și CF) a nou-promovaților Real Oviedo, 1-0 extrem de important chiar cu ditamai Sociedad-ul, care cu siguranță va cântări la agoniseala ce va să fie, mai ales că inimoșii asturieni vor avea mult de furcă. Le urăm succes, ca niște frați asturieni ce ne considerăm și noi, așteptând ca minerii noștri preferați să evite retrogradarea, deși lupta va fi cu siguranță lungă și extrem de grea.
Trecem iute la vecinii din nord, francejii, unde dezamăgirea este cuvântul de ordine, reveniții din Ligue 2, Lorient, luând peste bot 1-7 de la cândva campionii Lille și de la Auxerre, dar reușind o victorie impresionantă cu echipa lui Francois-Henri și a amețitei ăleia de Salma Hayek. Ne bucurăm că pămpălăii de la Rennes au plecat acasă și bătuți și cu banii luați, deși avem încă rezerve că Les Tango-Noirs nu se vor chinui anul acesta. Poate vor avea și noroc să evite retrogradarea. Nu știm însă ce soartă vor avea vecinii de la Brest, care după trei etape au un punct, obținut cu aceiași distrugători Lille, armoricanii lui Eric Roy luând pe cocoașă mai apoi și de la Toulouse și de la nordicii Lens, 2-0 și 3-1, iar viitorul nu sună deloc bine!
Coborâm iarăși în vecini, dar în Cizmă, unde foștii membri de cooperativă, Iuventus, câștigă două din două, cu Parma, 2-0, într-un meci unde l-am remarcat pe turcul ăla mic, bun dribleur, dar și pe plăvanul ăla de Cambiaso, care dă cu pumnul în bot adversarilor și ia roșu meritat. Nu știm nici acum dacă proștii de la Iuventus Torino nu cumva l-au adus pe plăvan pentru săpat grădinile și tras în jug, pentru că gesturile de om de grotă chiar nu își au locul pe terenul de fotbal în 2025. În etapa doi, la Genoa bogătanului de Șucu, acest șeic al mobilei de România, un 0-1 meritat, cap Dušan Vlahović și ditamai Șucu poate să facă ciorbă din Genoa și Rapid, pentru că ambele echipe sunt bune de un minestrone, care cu siguranță se află și în capul patronului român. Mai notăm un Inter – Udinese 1-2, în care echipa unui anume Chivu Cristian, fost jucător pe la CSM Reșița ia peste ochi după ce deschide scorul de la o echipă care pare că și-a dorit mai mult victoria și că etapa următoare urmează chiar Juventus – Inter, meci cu așteptări relativ mari, un test adevărat pentru Chivu, care cu siguranță a raliat toată presa românească în spatele lui Inter, după ce pentru o perioadă cu-adevărat sinistră, aceleași râme jurnalistice erau încolonate în spatele blazonului torinez când un oarecare Mutu care pleca șifonat după drogangeala londoneză fix la Iuventus!
La final, o notă specială și râsete ca la circ pentru prestația alor noștri, vorba Ion-Six-Pack-ului obișnuit, bețiv de performanța discutabilă de la Euroiul încheiat cu o victorie și cu multe înfrângeri, proștii care erau pe vremuri sub comanda lui Iedi Iordănescu ajungând la Nea Mirciu, cu care au aruncat mucii în fasolea fotbalistică după un clasic 0-3 pe Arena Națională, îmbrăcată de sărbătoare, în compania vânătorilor de urși din Canada. Au venit ăia dintre ghețuri și de la sondele petrol din Alberta și i-au potopit pe leșinații noștri, arătându-le lor oglinda fotbalistică și nouă șansele pe care echipa asta de amatori siniștri le are la calificarea la mondialele tot de pe tărâm canadiano-american.
E clar că fotbalul prestat de galbeni este așa cum îl știm, penibil, iar performanțele la care tot visăm se vor lăsa îndelung așteptate, noi fiind mulțumiți cu amăgirile ocazionale în care am dat dar mai mult am încasat (ca la Euro), considerând că ce mare biznis am făcut!
Nu era nimic de așteptat de la o națiune care și-a numit echipa națională „Generația de Aur” o echipă a cărei performanțe a fost accederea în sferturile unui campionat mondial, SUA 1994, unde știm cu toții cum s-a terminat, de mâna suedejilor, acești pescari care se mai pricepeau și la fotbal.
Revenind la Naționala lui Nea Mircea, toată suflarea trage speranțe în calificări, deși visele umede ar cam trebui să se încheie, pentru că realitatea a fost 0-3 cu inimoșii canadieni, 0-1 acasă cu Bosnia și Herțegovina și 2-1 la Viena cu niște austrieci pe care nu i-am fi bătut nici dacă jucam trei ani încontinuu. E clară treaba că avem doar de 2 lei speranțe, de la o echipă cu-adevărat de doi lei!
Sursa foto.
irod.ro 
Lasă un comentariu