irod.ro

Dragi preatini, citeam și noi cu oarecare zâmbet pe figură cum se luptă în declarații și acțiuni ditamai bandiții, ptiu-ptiu, guvernanții israelieni în frunte cu el lider maximo, capo di tutti capi, Bibi Netanyahu cu cei spanioli, în frunte cu alt cabo de todos los cabos, el mafioso de Pedro Sánchez, Presidente del Gobierno de España.

Și nu pe orice bagatele se ceartă și se amenință tăntălăii, ci pe faptul că Spania recunoaște un stat palestinian și, ce să vezi, imediat speritoarea care nu mai sperie pe nimeni, anatema fără substanță din partea israeliană – acuzația de antisemitism – a fost adusă în scenă de Netanyahu, într-o celebră ba pe-a mă-tii, care ține deja de ceva timp.

Noi nu putem decât să remarcă disputa politică și s-o asemuim relativ cu celebrul proverb râde ciob de oală spartă, spărturile mai mari fiind notate în dreptul părții israeliene, în contextul în care, deși el Bandido Pedro chiar e un coțcar patentat, s-a și găsit ce bandit să caște gura la adresa spaniolului! Nimeni altul decât hoțomanul anchetat de justiția israeliană pentru o sumedenie de fapte de corupție și, mai nou, acuzat tot mai cu dovezi solide de genocid, Bibișor Netanyahu!

Noi am fi lăsat-o moartă-n păpușoi, vorba lui Nică, și ne-am fi văzut de aruncat bombe în capul năpăstuiților ălora, dacă eram în locul coțcarului de Bibi, care oricum face ce-l taie capul pe el, sfidând și scuipând pe oricine între ochi, fără prea multe argumente pe tema conflictului actual din Fâșie.

Evident, ca să folosim un termen de întărnăt, everybody sucks în acest conflict, și spaniolii și israelienii, cu mențiunea că în ultima vreme nu știm ca spaniolii să fi cocoșat pe nimeni cu bombe și cu tras de timp în livrări de făină și alimente de bază în praful ăla ce-a ajuns Gaza. Dar, dacă bine vă aduceți aminte, noi am fost primii care am anunțat că nu-i bine să te pui cu sălbaticii înarmați până-n dinți, iar primii care vor striga luați-i de pe mine că-i omor au fost chiar aceia care au dat primii cu piatra, în 7 octombrie 2023, adică teroriștii Hamas, care și-au expus proprii concetățeni la crimele pe care le vedem și astăzi.

Ca o paranteză de final, este pertinentă mirarea unei părții a lumii întregi, care se întreabă de ce țările arabe bogate nu fac un pustiu de bine să primească refugiați de război palestinieni și sirieni? Întrebăm și noi și nu dăm cu parul, mai ales că judecăm cel mai obiectiv situația, neavând o echipă cu care să ținem într-un conflict care omoară zilnic nu doar de bombe ci și de foame, oameni total nevinovați.

Sursa foto.