
Sau bagatelizarea atrocităților. Sau normalizarea încălcării legilor. Sub o formă sau alta, observăm cum fapte ilegale, crime, violuri, atrocități de nedescris, furturi din magazine, agresiuni, tâlhării și tot ce-ți poate trece prin minte a ajuns să fie tratat ca o „excepție”, ca o „scăpare”, ca un sughiț al societății.
Pentru unii, faptul că în anumite zone din America, New York, de exemplu, bunurile din magazin sunt puse sub lacăt pentru că au ajuns să fie furate cu nerușinare, pare să fie o realitate acceptată, o excepție în cadrul „măreței” națiuni americane.
Faptul că în Europa mai vine câte-un descreierat și bagă cuțâtul în lume la întâmplare, la fel, este o rutină și o banalitate în multe locuri, trecându-se extrem de ușor peste astfel de evenimente și, evident, fiind banalizate.
Pare că mulți dintre cei pe lângă care se întâmplă astfel de lucruri s-au obișnuit cu ideea și au ajuns într-o stare de abrutizare, cu largul concurs al autorităților cu atribuții în domeniu, de la gabori până la judecători, neocolind gunoaiele de politicieni.
Este impardonabil cum s-a ajuns la o delăsare incalificabilă în fața ilegalității în general, legea fiind aplicată în dorul lelii, în bătaie de joc și de multe ori de formă sau pe alese sau, în alte cazuri, neaplicată, lăsând multora de înțeles că un mic furtișag, un atac armat, o bătaie, o crimă nu vor avea consecințele naturale, stabilite clare de lege, amorțitele autorități fiind mai interesate de cai verzi pe pereți și curcubee cu inimoare și protejat garofițe și fulgi de nea de ofensa cuvântului în loc să pună mâna să aplice legea aia, strâmbă, dreaptă, cum o are fiecare.
În altă ordine de idei, criminalul din Solingen a primit pedeapsa cu închisoarea pe viață, în timp ce noi, cu toată toleranța și cu toată democrația, ne gândeam la cu totul altceva când citeam astfel de sentințe.
Sursa foto.
Lasă un comentariu