Dragi preatini, cum am menționat deja, am fost ocupați cu salvarea planetei și împăciuirea tuturor dobitoacelor care o locuiesc, încercând nu doar să contribuim activ la mai puțină poluare ci și să ne asigurăm că ne reducem spășiți amprenta de carbon.
Astfel, în conformitate cu prevederile pretinei noastre de la mediu, domnișoara Dienuța, am apelat la serviciile unei firme de reciclat rable. După confirmări și discuții telefonice în care ni s-a confirmat disponibilitatea și promptitudinea, la ziua despărțirii de faimoasa rablă, chiar transportatorul asociat cu capo dei capi firmei cu pricina, învârtindu-se circumspect împrejurul mormanului de fier vechi pe roți, ne-a dat o lovitură de măciucă în moalele capului, refuzând să încarce rabla pe platformă.
Deși rugămințile noastre și apelul la îndemnuri SJWiste de sorginte trotinetistă au fost presărate pe alocuri de lacrămi și patetism, ne-am lovit de refuzul ferm al dezmembraciului de rable, care se încăpățâna să nu ducă mortul de fer la groapă, din motivele clasice ale românașului verde: dar noi ce piese mai vindem de pe ea?
Ce-i drept, la asemenea întrebări-argument, n-am avut absolut nici o replică, procesorul nostru de generație tot mai învechită sughițând și pufăind a blue-screen.
Abia după alte parlamentări telefonice cu tartorele reciclant al obscurei firme pe care am avut neinspirația totală s-o găsim, ni s-a oferit șansa unică, aproape ca la teleshoppingul de după-amiază, să transportăm cadavrul suedez către locuri mai luminate, mai cu verdeață, administrate de alte firme partenere, care cu-adevărat doreau să salveze planeta.
La asemenea semn ceresc, aproape pravoslavnic, mai-mai că ne-am făcut cruce cu limba-n gură, exclamând în imaginație că exâstă un Dumniezo, dacă nu al oamenilor, măcar al fierului vechi!
Și când te mai gândești că interacțiunea cu autoritățili statului (DRPCIV) pentru radierea mortului au durat în total 15 minute, astfel de colive cu bombonele deasupra rar ne-a fost dat să mâncăm!
irod.ro 
Lasă un comentariu