irod.ro

Dragi preatini, notăm și noi cu dezgustul aferent sau mai degrabă cu o indiferență debordantă situațiile create recent de noi rădicați pe căleții puterii, frezatul olimpic și călărețul bihorean, care ambii par că vâjâie niște săbii Puternice, de lumină ar zice unii, înspre toți și toate, fiind de mulți dintre votătorii lor aplaudați și pupați în fese, deși derapajele și lovitul în mobila scumpă a separării puterilor în stat este flagrant.

Dacă se continuă în stilul acesta, vom putea liniștiți folosi extrem de apreciata noastră expresie a maimuței care începe să tragă cu mitraliera. Nu considerăm că va trece prea mult timp până vom scoate de la naftalină și această zicală, mai ales că trendul preșădintelui și călărețului de la Victoria trece de la baladă leșinată la ritm de staccato.

Notăm cu această ocazie cuvântarea Tolontanului veșnic atent la accelerațiile călcate de sus-numiții boieri ai țării, în primul rând propunerea eternei Ioana Ene Dogioiu (care deja și-a dat examenul în fața noastră) în Consiliul de Administrație a Societății de Radiodifuziune, această personajă venind deja din funcția de cărătoare de cuvinte a Guvernului bolojan. Frumos, elegant, total conflict de interese, iute flituit chiar de duamna cu deja multe steluțe și decorații pe chiept: a fost numită la o societate publică nu privată. Evident, când ești gângav sau ticălos nu mai ții cont de ridicolul cuvintelor scoase pe gură, noi avem curajul acesta de a o cataloga, Tolontan, deși se tot dă un mic partizan, nu îl are!

De cealaltă parte, Herr Tolo mai rădică la lumină și numirea de către frezatul olimpic a păcăliciului urmărit penal Vlad Voiculescu în funcția de consilier onorific. La fel de elegant și frumos, săltând în ritm de balerină nesimțită peste zdrăngănelele penale ale V.V.-ului, care spoiește nu doar de penibil ci și de penal funcția preșădințială.

Și, ca papagalii aproape, repetăm și noi după Tolo că astfel de lucruri, într-o țară normală dorită și clamată și de votătorii căpeteniilor politice în cauză nu sunt deloc la locul lor. Asta doar în teorie, pentru că atunci când o facem noi, nu e nimic greșit, dar când o fac ceilalți, dracu să-i pieptene și să-i arză focul iadului, nu? Exact așa! Pentru că polarizarea politică, la fel ca la americani, pare să se ascută ca lupta de clasă devenind din ce în ce mai ridicolă!

Fix ca mai ieri când chiar noi, de un obiectivism cum rar se găsesc, urechind cu argumente imbatabile pe același călăreț bolojan care nu mai contenește cu dijma, robota și censul, am fost acuzați voalat și cu superioritate nejustificată de niște nimeni ai întărnătului că suntem georgiști, auriști, sugeraniști și, dacă mai rămâneam puțin pe tarla, rusofili și putiniști.

Tot frumos, tot elegant, mai ales când ignoranții Grădinei Măicuței Domnului nu mai știu de rezon, cum ar fi zis Caragiale, iar când orice critică îndreptate împotriva „alor noștri” este percepută ca o ofensivă împotriva „noastră” a tuturor, fix cum zicea și Tolontanul. În teorie ar fi trebuit să fim indignați, în trecut chiar eram așa, dar în fața gângavilor și împiedicaților care aplaudă ca foca nu doar lucrurile timide bunicele ci și cele mai flagrante aberații administrative nu mai avem decât indiferență și lehamite, preferând să nu ne mai justificăm pentru poziții clare și evidente, din care analfabeții funcționali par că nu pot să tragă concluzii naturale, deși pretenția era că noi și ai noștri suntem olimpici, diplomați și cu facultățuri, nu ca ăia pe care îi suduie și îi scuipăm zilnic, făcându-i sugeraniști, rusofili și putiniști.

Toate aceste conflicte cu miză microscopică între taberele politice recent constituite într-un FSN-u de secol XXI întâmplându-se în timp ce bota bihoreană a impozitelor și taxelor altoiește între uăchi și pe olimpicii susținători ai călăreților și frezaților și pe cei ai simioniștilor, georgiștilor și suveraniștilor deopotrivă.

hăștagproștiiplanetei, hăștaggângavi

Sursa foto.