irod.ro

Dragi preatini, cam așa ar fi strigat și preatinii noștri venezueleni imediat ce elicopterul cu Ceaușescul sud-american părăsea Caracasul cu destinația Nueva York.

Am ascultat discursul Sultanului Trump și am remarcat cum ne povestește cu celebrul stil „We are going to run the country…”, adăugând informații esențiale despre companiile petroliere americane care vor pompa dolari cu miliardele ca să producă alți munți de bani pentru țară. Da, absolut, de parcă Sultanatul Unit American a fost un adevărat Crucioi Roșu al umanității în materie de intervenții militare,fără a avea vreo dobândă din intervențiile relativ recurente de pe întreg globul. Vedem exemplele cele mai recente ale Afganistanului și Irakului, ambele cu bocanci americani pe sol, într-una din țări după ce tot americanii s-au dat de ceasul morții cu celebrele arme chimice irakiene de distrugere în masă care și acum se lasă așteptate a fi arătate la televizor. Ambele țări au fost lăsate într-o stare incalificabilă, cu foarte mulți morți de partea băștinașilor și cu o turmă de talibani la putere în cazul Afganistanului. Mari succese militare și politice, ce să mai spunem!

Într-adevăr, acțiunea de pe terenul sud-american a fost de excepție, nu știm câte victime colaterale au existat, felicitări dacă nu au existat. Pe de altă parte, rădicăm extrem de multe stegulețe roșii vis-à-vis de magnifica intervenție a trupelor speciale americane, dar ne întrebăm ce fel de intervenție are un asemenea succes răsunător fără de implicare din interior? Avem o suspiciune rezonabilă că băietanii însărcinați cu apărarea tot mai lătrătorului Maduro nu au fost atât de motivați în a-și apăra el presidente-le. Evident, neîncrederea noastră vine în contrast absolut cu povestea oficială remisă presei di pisti oșean și de aiurea, care începe și se încheie ca un basm adevărat, cu finalul fericit pe care îl știți deja și, foarte important, doar cu niște răniți de partea americană, nici ăia foarte grav, the boys fiind probabil gata de intrat probabil și în Belarus nostru apropiat și pretin, ca să-l salte pe prostul de Lukașenka, de îndată ce vântul primăvăratic bate liniștit pe străduțele curățele ale Minsk-ului (wink-wink).

We call fake, ca să folosim un termen mai gameristico-internetistic, subliniind încă o dată stilul de basm în care s-au desfășurat lucrurile în Venezuela profund apăsată de sărăcie și de un Nicolas bățos până în ultima zi.

Pe de altă parte, așteptăm cu mare interes să vedem cam cât de independencia va mai avea Venezuela și care lider va fi plantat de către americani spre a conduce democratic și în folosul poporului această țară care, invers-proporțional cu bogăția resurselor naturale, are o populație extrem de săracă și sărăcită.

Am urmărit și declarațiile unor lideri ai unor țări pe subiect, și răspunsurile nu sunt deloc interesante și nici suprinzătoare. De la reținerea cățeilor cu botul pe labe a wankerului britanic până la gluma de actor de comedie a Volodimirului, care depinde încă în mare măsură de cuvintele trumpești pentru a-i fi salvată țara (înțelegem și poziția și răspunsul destul de distractiv), precum și pozițiile total defavorabile ale sud-americanilor mai mici sau mai mari (Cuba, Mexic, Chile etc.) – ce denunță imperialismul american care revine tot mai viu în discurs.

Noi, neavând nici frică nici interese ascunse ci doar obiectivism câteodată sălbatic, putem nota bucuria probabilă a poporului venezuelean care este acum scăpat de un dictator (cu rezervele amintite ale unor afgani și irakieni căzuți unii din lac în puț) dar evidențiem și noi talibanismul sultănesc american în a rezolva probleme de acest gen, notând și noi, ca preatinul chileno Gabriel Boric, că azi în Venezuela, mâine oriunde în lume, evidențiind și stegulețele noastre roșii pe tema resurselor strategice.

Discutând doar cu faptele în față și nimic altceva, așteptăm să mai curgă multă apă pe Orinoco să vedem în ce măsură Donald Trump-ul a grăit adevărul sau a mințit cu nerușinare (cum a mai făcut-o și cu alte ocazii!). După cum știți, tot iohănnește vom studia îndeaproape și acest caz și vom vedeam cât de mult am greșit sau am avut dreptate, punctând încă de pe-acum că pe tema sultanilor americani au fost rare ocaziile în care ne-am înșelat.

Sursa foto.