Dragi preatini, nu doar o dată am călătorit virtual pe teren chinej, unde drepturile omului sunt o un vis erotic pentru peste un miliard de oameni, majoritatea lor ținuți în lesa scurtă a comunismului de secol XXI, cu social score, reeducare și surveillance de cel mai înalt nivel tehnologic de către animatul personaj Winnie the Pooh.

Pe lângă minunățiile aduse sau readuse în prim-plan de chinejii pupați în fese și rădicați în slăvi de mulți chiar și de pe meleagurile rumânești (la fel ca și maica rusie, dealtfel), readucem și noi pe tapet problema sclaviei moderne din țara-fabrică ce produce tot pentru toată planeta.

Și nu discutăm despre te miri ce fermoare, agrafe sau căcaturi și acareturi deja la botul calului grație mamuților alibaba și temu, ci de senzația pe care noi nu o înțelegem a jucăriilor LaBubu.

Ca sinucigașii minori și majori asamblatori de telefoane Apple iPhone de la infama fabrică Foxconn din vremuri imemoriale aproape, observăm și acum grație unui ONG care își ia munca în serios, China Labor Watch, cum angajații uneia din fabricile de jucării LaBubu lucrează cu drag și spor, zi de vară până-n seară, ca animalele, în clasicele condiții pe care vi le puteți imagina – ore suplimentare fără număr, ținte de producție exagerate dar îndeplinite, minori care muncesc în condiții aberante și ilegale, contracte fără informații clare precum salariul sau durata semnate ca primarii de către muncitori și alte bunătățuri obișnuite.

Sclavia modernă nu este, iată, o proprietate specifică doar anumitor zone, putând fi observată pe arii extrem de largi din Republica Populară, care, să nu uităm, se întinde de la Urumqi și Kashgar până la Harbin și Qiqihar și, iată până la coțcarii proprietari de sclavi de mai la sud, de pe lângă Shenzhenul producător de de toate.

Așa cum v-ați și așteptat, firmele acuzate au și declarat că iau extrem de în serios acuzațiile, subliniind că bunăstarea angajaților este prioritatea zero pentru angajator. Dar contrastul dintre ce se declară în scris și pe gură și faptele descoperite la fața locului în fabrică sunt ca și diferența dintre noapte și zi.

La final nu putem decât să ne întrebăm în ce măsură îi pasă vreunei agitate din videoclipul de mai jos care face un clasic și deja obositor unboxing de chinejul care a tras în jug peste o sută de ore suplimentare ca să îndeplinească norma de jucării, care pleacă epuizat spre minuscula garsonieră din satele județului Xinfeng să-și facă un duș, să-și mănânce orezul cu legume și să se întoarcă în scurt timp înapoi la banda care nu se oprește niciodată și care mâine îți încropește cu drag și spor comunist un LaBubu și poimâine altă aberație pe care vei putea cheltui zeci de dolari capitaliști.

Sursa foto.

Lasă un comentariu