
Dragi preatini, unul dintre catastrofele monumentale ale vieții în Grădinuța Măicuței Domnului numită de unii și românia, este că, ajungând într-un spital, nu știi exact ce șanse ai să mai ieși viu, deși spitalul este locul de unde speri să ieși nu doar viu ci, dacă se poate, măcar nu într-o stare mai rea decât ai intrat.
Dar în ultima vreme vorbim deja de prea mult, lumea putând să spună bogdaproști dacă iese cu viață din spital. Nenorocirea și ghinionul extrem (ca să folosim un termen iohănnesc) s-a abătut însă asupra a două familii, ai căror copii au ajuns în moarte cerebrală, unul dintre aceștia fiind declarat mort deja, la spitalul din Constanța. Loteria intrărilor și ieșirilor cu puls din spital, mai ales a unor copii, este la turație maximă, nu doar copiii fiind victime a nu știm ce, pentru că ancheta este încă în desfășurare, ci și adulții intră vii și ies morți din spitalele românești de secol XXI, din Uniunea Europeană.
Evident, ne-am putea uita în gura unora care ne-ar compara cu țări mai obosite din lumea largă, în special țările noastre preatine africane, Burkina, Mauritania, Mali, Niger, și ne-am putea bate pe burtă cu ce viață bună avem. Doar că, așa cum bine știți, intrând în hora europeană confirmată de steagul cu roată de stele galbene, ar fi trebuit să avem un standard ceva mai ridicat decât necăjiții preatini din Vestul Africii. În plus, nici măcar în acele țări, unele dintre ele de oameni integri, un copil mort în spital este incalificabil, ca oriunde pe glob, dar noi, mai mult decât alții, știm cam care este situația în menționatele teritorii.
Revenind la tragediile noastre mioritice, așteptăm și noi, cu deosebită îngrijorare, rezultatele anchetei ministeriale și mai ales concluziile colegiului medicilor care, nu o dată, chiar și în cazuri de malpraxis, a ales să scoată sabia extrem de ascuțită a pedepsei medicilor găsiți vinovați cu dureroase reduceri de salariu de 5-10-15%.
Sursa foto.
Lasă un comentariu