irod.ro

Dragi preatini, poate că așa ar fi trebuit să-l caracterizeze ditamai ninjalăii Andrei, Episcop al Covasnei și Harghitei, Ioachim, Arhiepiscop al Romanului și Bacăului și Irineu Arhiepiscop al Alba Iuliei pe deja pârnăiașul, cu voia Domnului, Corneliu Bârlădeanu, condamnat deja pentru viol și alte abuzuri probabil împotriva elevilor de la seminarul teologic pravoslavnic.

Doar că, așa cum bine știți, frăția (bine denumită așa de jurnaliști) popchilor pravoslavnici transcede orice și calcă pe oricine, pe cap dacă se poate, scuipând între ochi nu doar pe membrii turmei pravoslavnice pe care o conduc ci însuși pe Dumniezău, în a cărei existență, avem tot mai mare certitudine, ninjalăii pravoslavnici par să nu fi crezut niciodată.

Asta pentru că, chiar și după mintea unei furnici, create, după învățătura Sfintei Scripturi, tot de mâna Domnului, recunoașterea păcatelor și acceptarea pedepsei ar fi fost varianta cea mai pravoslavnică pe care ar fi putut-o adopta nu doar condamnații Bârlădeanu și Jitaru, ci și popchii degrabă scriitori de scrisori către instanțele de judecată, spre iertăciunea cea aducătoare de o eventuală pedeapsă fără privarea de libertate.

Doar că, sătăneasca instanță judecătorească, probabil deja excomunicată de prelații preaînalți, a decis că acuzații și demonstrații de fapte extrem de grave să facă totuși cuvioasa pârnaie (8 ani pentru Bârlădeanu), ignorând cuvântul reprezentanților Besearicii Ortodoxe Române!

Credem cu tărie că o mai bună energie, evident, întru îndeplinirea lucrării lui Dumniezo, ar fi fost o activitate mai susținută a victimelor violurilor din țară, copii, și femei deopotrivă, decât sforțarea epistolară spre iertăciunea unuia de-al lor.

Sursa foto.