irod.ro

Dragi preatini, iată-ne atacând, puțin diferit față de obișnuința noastră, nu unul, ci două subiecte, date mai degrabă de înghesuiala preferată și de grupajul informativ al Sky News Australia, decât de relaxarea și lăbărțarea noastră textuală.

În primul rând, notăm și noi socialismul mahomedanului nou-uns primar al Nueva York-ului, Zohran What’s his name ăla, în mod special prin săgeata acestuia, Cea Weaver, ceva șefă de comitete și comiții de protecție a chiriașilor la tot mai împuțita metropolă americană, tanti aia blonduță care nu știm ce șanse ar avea pe străzile din Tartus sau Cairo.

Tanti asta, de o prostie feroce, cu ochii larg deschiși, ne arată degețelul amenințării în cuvinte, aruncând pe după baobab o idee că lumea s-ar putea să aibă „a different relation to property than they currently have”, adică o relație diferită cu proprietatea (lor), față de cum o au acum. Cum bine au punctat și jurnaliștii australieni, gândul nostru format într-o țară fostă comunistă ne-a dus direct la vremurile de glorie ale colectivizării forțate, o atrocitate socială și politică de cel mai înalt nivel.

Le urăm și noi succes, ca și băieții crescători de canguri, în aplicarea colectivizării, poate se vor întoarce proștii ăștia de unde noi am fugit ca dracu de tămâie. Evident, nu uităm de ai noștri, ca brazii (tineri și bătrâni deopotrivă) care suspină și lăcrămează după vremuri de tristă amintire, în care, vorba aceea, toată lumea avea un loc de muncă.

Nu coborâm pe lunecușul periculos al invectivelor înspre cohorta de nostalgici ai comunismului, așteptând însă cu nerăbdare și deosebită îngrijorare (preșădințială) de la proștii de americani să ne arate ei cum se face treaba bună!

Spărgând videoclipul pe baza căruia discutăm în două, trecem la partea islamică dar farsi nu arabă a acestuia, evidențiind curajul extrem al femeilor iraniene în protestele devenite aproape revoluție de pe teritoriul încă păstorit de teocrații lui Khamenei care împușcă și omoară fără milă.

Și le facem favoarea întârziaților australieni, întrebându-ne încă o dată cu întârziații ăștia, unde sunt feministele, woke-istele, SJW-iștii lumii și (în general) protestatarilor de meserie, în special Greta Trotineta, în susținerea dacă nu a proștilor de iranieni, măcar a surorilor iraniene, care își arată curajul extrem și ouăle figurative de titaniu în lupta împotriva regimului.

Poate că ni se pare nouă și adunătura curajoaselor care vor dreptate după patru chiftele de Ikea și un chai-latte în downtown va ajunge cu chiu, cu vai la braț cu iraniencele ce crapă împușcate în cap pe străzi, cine știe!? Dar, pe de altă parte, nu tragem nici mari speranțe că ceva serios se va întâmpla în cazul bătătoarelor și bătătorilor de obraz selectivi.

Că tot veni vorba de ratații ăștia, noi, după cum ne știți, urmărim fără obligație, ci cu interes sincer, situațiile din mai multe teritorii profund afectate de războaie și crime incalificabile, urmând să revenim pe teme central africane și saheliene (și chiar ucrainene) de îndată ce ne va permite desaga plină a subiectelor.

Astfel, dragi preatini, rămânând în colțul nostru extrem de retras, șugubăț, persiflant peste măsură și amenințat fără încetare de lătrăii virtuali cu eviscerarea, nu doar că dăm publicului de gândit și cântărit, ci ne înfricoșăm și noi în același timp cu cititorii, gândind și cântărind faptele sau lipsa lor.

Ca o notă de extra-final, urechem chiar pe proștii de jurnaliști australieni cu privire la imaginea frumușelei iranience care își aprinde țigara din portretul arzând al liderului spiritual Khamenei, că imaginea nu este surprinsă în Iran ci în Toronto, Canada, o țară încă sigură pentru a exprima liber idei și a protesta, credem noi, mai ales după debarcarea împiedicatului de Trudeau.

Sursa foto.