irod.ro

Dragi preatini, noi nu doar de la începuturile de cronacă virtuală ci de când l-am văzut pentru prima dată pe Sultanul Americii, am știut din start că este un bou patentat, un prost fără de seamăn care, punând mânuța bionică pe mitralieră cu siguranță va ciurui candelabrul, care ne va cădea tuturor în capul prost, făcându-ne una cu podeaua.

Și, de când cu mediul virtual în care încă putem să ne exprimăm liber până ce nu ne pun la stâlpul infamiei proști ca Wankerul englej și babeta stelară Von der Leyen, am tot trompețât cu note luate parcă de pe portativul normalității, că bolovanul de Trump numai ager la minte nu este.

Și uitați-vă dragi preatini cum asul confirmării ne intră ca și cu multe alte ocazii, bătrânul Felipe González, fost premier spaniol într-o perioadă ceva mai calmă a Europei, confirmând și întărind convingerile noastre și ale altora la fel ca noi.

Astfel, stimabilul fost înalt demnitar lovește din fundul grădinii, declarând fără teamă că „No hay nada peor que un tonto con poder”, adică nu există nimic mai periculos decât un prost cu putere. Nici că putea să descrie mai cu mănuși, dar totuși cu sinceritate și mult adevăr situația Donaldului cu două mandate.

Evident, nu așteptam și nu tropăiam de nerăbdare pentru astfel de gratuități, doar punctam un fapt divers și aproape o axiomă a realităților de an 2026, în contextul în care încă mai sunt mulți, inclusiv dintre liderii europeni, care se mai uită în gura tolomacului cu mină serioasă.

Evident, multe din acțiunile și ideile împiedicatului și obositului preșădinte sultănit mai ceva ca vecinul Tayyip Erdoğan afectează multă lume pe glob, unii depinzând o vreme îndelungată de ajutor american, cum ar fi fost vecinii ucraineni, alții fiind potopiți cu taxe și nervi, alții doar amenințați cu anexarea ca pe vremea Evului Mediu, cum ar fi danejii, cert este că prostănacul, ca să folosim un termen de preșădinte adevărat, a reușit să facă muci o încredere euro-americană clădită în timp extrem de îndelungat prin diplomație, ani de războaie în care am fost aliați și alți mulți ani de schimburi economice și de tot felul de ambele părți ale bălții atlantice.

Nu doar atât, Sultanul a reușit contraperformanța de a-și trimite propria țară către epoci demult apuse, politicile de tip Coreea de Nord contribuind la un fiasco social și economic de proporții pentru o țară cândva de cel mai înalt nivel.

Pe de altă parte, am notat și discursul secretarului de stat Marco Rubio, în care mai că nu au lipsit ștersul lacrămilor cu batiste de mătase, regăsirea frățească și patetismul declarativ atingându-și pe deplin scopul în sala plină de mai-marii politicii actuale.

Doar că noi, deja fripți cu tot felul de cuvinte sultănești, am dori să vedem acțiuni concrete, nu aceleași amenințări și minciuni de doi bani, pe lângă îngânatul propagandei invadatorilor ruși și poziția aproape de ghiocel în fața lui vladimir vladimirovici, în timp ce necăjitul invadat e invitat să fie porcăit chiar la Casele Albe aproape dărâmate.

Deși suntem de acord că Europa trebuie să facă mai mult pentru propria securitate, chiar noi punctând clar pe această temă, nu putem să nu uităm atitudinea de taliban politic și economic a tonto-sultanului Trump, trebuind de acum încolo să vedem mult mai mult decât discursuri plângăcioase din partea cetei de lingăi ai administrației actuale di pisti oșean. Asta pentru că încrederea și respectul nostru pentru cei care erau cândva adevărați parteneri sunt foarte departe de nivelurile de odinioară, iar simplele cuvinte nu mai sunt de ajuns ca să se sudeze din nou lanțul de iubire rupt cu atâta inconștiență și imbecilitate de partea americană.

Sursa foto.