irod.ro

Dragi pretini, facem obișnuita vizită în Arhipelag să mai notăm ce se mai întâmplă pe la frații noștri japoneji care nu mai stau în poziția ghiocelului demult, după o serie de boșorogi prim-miniștri care mai de care mai timizi și mai cu voce tremurândă.

Iată că de când metalista noastră preferată, Takaichi Sanae (高市 早苗), a ajuns prim-ministru în imbatabila Japonie, vedem dinamică, ritm, forță și, poate cel mai important, capul sus în fața bădăranilor chineji, care încearcă să fure sandviciul și banii de dulciuri ai tuturor copiilor din curtea școlii, taiwaneji, filipineji și alții, umblând cu aceleași tactici de intimidare pe orice cale, exerciții maritime, șicanări, tunuri cu apă, cu sunet și alte mizerii clasice comuniste.

Preatina noastră recent câștigătoare în alegerile din Camera Reprezentanților, cameră inferioară a Dietei, la scor sănătos, se poate apuca liniștită de reformele aflate pe listă, relaxări economice pentru omul de rând care vizează prețurile tot mai mari într-o țară care în ciuda bogăției, are multe persoane vulnerabile, în special bătrânii. Ca să nu mai vorbim de tineretul tot mai nedoritor de făcut sex și copii și, implicit, de a întemeia familii.

Cât despre istoricele dispute cu chinejii (inclusiv teritoriale), amenințările mai pe față sau mai pe după baobab, sau cireș japonez dacă vreți să păstrăm vegetația regională, Takaichi-Sama nu mai stă cu mâinile-n sân și nici în poziția ghiocelului, reușind să fitilească și mai mult și să irite partea chinejă foarte aprigă și pusă pe dominat zona Asiei de Est și Sud-Est, mai toată lumea având de furcă în ultima vreme cu Ursulețul și trupa lui de comuniști (Filipine, Hong-Kong-ul deja subordonat, Taiwanul amenințat, India, ca să numim doar pe cei mai importanți).

Japonia, prin vocea ascultătoarei de Iron Maiden, care are ea însăși porecla aceasta, nu mai stă în banca ei și scoate colții tot mai ascuțiți la bully-ul continental, după o apatie care era deja legendară în politica japonejă.

Pe lângă aceste noi și interesante atitudini, mai ales în contextul non-combatului și pacifismului constituțional japonez, observăm și aplaudăm atitudinea profund tradițională a doamnei, care nu se lasă dusă cu valul woke-ist, LGTVist și nici măcar al moderatei dorințe de alegere a numelui de familie al doamnelor japoneze care se căsătoresc (obligate să poarte numele de familie al soțului de la data căsătoriei). Ce să mai vorbim de crack-down-ul (tăbărârea efectivă) asupra imigrației problematice, ilegale sau semi-legale, într-o încercare de a controla încă și mai puternic cei 3% străini care trăiesc pe teritoriul insular.

Cum scrie și la ziar, vom aștepta și noi cu înfrigurare să aflăm dacă modificarea constituției pacifiste îi va reuși neînfricatei metaliste, în condițiile în care însăși populația japoneză este profund pacifistă, rezultatul alegerilor recent fiind probabil un fals indicator al susținerii unei modificări atât de importante pentru societatea japoneză, și-așa marcată de sechelele războiului mondial. Cu deosebită îngrijorare preșădințială vom urmări evoluția evenimentelor, încrezători însă că multe din reformele și inițiativele promovate de Takaichi-Sama se vor transforma în realități.

La final, aplaudăm și noi sesiunea liberă de rock nipono-coreean, la cel mai înalt nivel, o apropiere total neașteptată dar binevenită între două țări de aceeași parte a baricadei dar separate de un trecut istoric comun extrem de dureros. Important este că se fac pași importanți pentru un viitor mai bun și o apropiere între aceste două țări vecine extrem de importante nu doar în zonă, ci și în lume.

Sursa foto.