Dragi preatini, ieșim aproape ca niciodată să lăudăm o inițiativă legislativă devenită deja de ceva vreme obligativitate de transpunere în legislații naționale ale țărilor familiei europene – o desecretizare de facto a salariilor cetățenilor.
Mai exact, într-o directivă europeană care trebuie făcută lege de fiecare țară, nu mai te jupoaie nimeni și nici nu te mai amenință distinsele sau împuțitele firme că te dau în judecată în cazul în care îți discuți salariul cu alții, fie ei și colegi de birou. Pe lângă această regulă care ar fi trebuit să fie normală de zeci de ani, firmele sunt obligate să anunțe clar un salariu sau un interval relativ palpabil al salariului pentru un loc de muncă scos la concurs sau marketat pe clasicul întărnăt. Mai exact, formulări de genul neinspiratelor „salariu motivant”, „salariu atractiv” vor deveni nu doar istorie ci și ilegalitate.
După multe împiedicări și bâlbe sinistre precum și reglementări ridicole ale vestitelor instituții europene, în general proaste-botă, din care putem aminti dintre notoriile dimensiuni și curburi ale castraveților care atrăgeau clasicele întrebările precum „castraveți drepți ca șomoiogul meu aveți?”, iată că, la fel ca orbul care o dată la un secol nimerește Brăila, tot așa și incapabilii noștri conducători mai lucrează ocazional și în folosul votătorului, nu doar în detrimentul său.
Aplaudăm inițiativa măruntă, oricum profund umbrită de deciziile cu puternic miros de vodcă sovietică și cu orientare clar nkvdistă legate de supravegherea în masă, ceat-controlul care ne paște pe toți.
La final, nu ne dispare scârba pentru gunoaiele aleșilor, aceasta în cel mai bun caz înăsprindu-se pe zi ce trece, mai ales cea îndreptată către europarlamentarii români, care, înafară de Nicu Ștefănuță și Cristian Terheș, sunt toți niște japițe incalificabile, niște yes-meni cu IQ de moluscă și integritate de șobolani rozalii, ca să cităm un preșădinte.
Sursa foto.
irod.ro 
Lasă un comentariu