irod.ro

Dragi preatini, știți doar că propunem întotdeauna cele mai bune destinații de concedii și vacanțe, nu ca proștii agențiilor de turism și ai presei, care invită turmele să cheltuie bani în în locuri fade, nesărate și cu exotism de nivelul județului Botoșani, cu lauda aferentă pentru unitatea adminstrativă românească, nu pentru, spre exemplu, Dubaiul kitschios și extrem de dubios din punctul de vedere al drepturilor omului.

Când vine vorba despre Mexicul pe care ditamai Salma Hayek îl trompețește cu voioșie și patos demne de tarantellele italiene, notăm și noi perioada extrem de fierbinte din ultimele zile din imbatabila națiune americană, motivul nefiind nici pe departe legat de climă și temperaturi curente.

Deși natura, locurile, istoria și paleta culinară largă (printre altele) a acestei țări ar fi minim espectaculare, vorba Jose-Six-Pack-ului, temperaturile înalte date de autobuzele, mașinile și magazinele care ard cu vâlvătaie poate chiar și astăzi sunt un indiciu extrem de puternic sau mai degrabă un steguleț roșu cât Torre Lationamericana că această țară este un no-go pentru Gheorghe-Six-Pack, oricâte filme și cântări ne va cânta duamna Hayek-Pinault.

Nu de alta, dar sunt deja trei zile (credem) de când el famoso boier al drogurilor mondiale, cântatul în lăută și harpă, unul dintre ultimii din ceata boierească pe stil vechi, „El Mencho”, Nemesio Rubén Oseguera Cervantes, a fost ucis de armata mexicană în urma unei intervenții de tip război civil latinoamerican. Așa cum bine v-ați gândit, după acțiunea de mare succes a armeților mexicane, s-a dezlănțuit talibanismul mexican de cel mai înalt nivel, pe tot cuprinsul țării auzindu-se răpăit de automate, rachete și pistoale și observându-se coloane enorme de fum de la tot felul de acareturi, magazine, mașini, camioane și alte lucruri incendiate de nepoțeii și angajații deja mortului capo di tutti i capi cu nume de inegalabil scriitor spaniol.

După această întoarcere relativ intempestivă a paginii portativului după care Salma Hayek ne cânta la trompetă cântarea laudativă mexicană, care, vă dați seama, s-a transformat într-un fals și strident fiasco muzical ce se dorea un brand de țară mai ceva ca celebrul habibi-come to germany, observăm și noi că oricâte imnuri și reclame am înălța, există întotdeauna posibilitatea crescută în unele părți ale Globului, Mexic în acest caz, ca vocile să ne fie acoperite de clinchet de cartușe goale care cad pe sol, zgomot asurzitor de bombe explodate și strigături de jale și crispare.

Cum spuneam, deși spre deosebire de golul de sens și manelisticul Dubai (ca să numim doar vârful aisbergului destinațiilor turistice irelevante și penibile) Mexicul poate oferi călătorului experiențe extraordinare la diferite niveluri, atingând de la natură cu adevărat exotică până la istorie antică extrem de interesantă, balanța atârnă tot mai greu către talerul încărcat cu muniție, prafuri albe care nu sunt făină și înconjurat de narcotraficanți extrem de violenți înarmați până-n dinți, astfel că, cel puțin pentru o perioadă (preconizăm noi, lungă), această țară nu va fi inclusă sub nici un fel de formă pe lista destinațiilor noastre necomerciale, luând în considerare nu doar atentatele, elmenchismele și guzmanismele recente, ci și modul în care autoritățili mexicane s-au comportat cu și-așa puținii temerari (sau imbecili) din partea totuși calmă și lipsită de războaie între narcotraficanți a Europei.

Sursa foto.