irod.ro

Dragi preatini, ne-am trezit și noi la ceas târziu parcă din ecourile rachetelor căzute nu pe teritoriu iranian, care e hăt departe, ci din cauza ălora căzute chiar în Tel Avivul pretinesc încă dinainte de prostul de Ceaușescu.

Iată că militărimea și pompa armețâlor americane nu s-a deplasat de pomană în zona Orientului Apropiat și Mijlociu, de unde portavioanele pot să-și facă misiunile de tip Muletă, ca să mai atragă atenția mondială de la sexul cu minore de pe insula Epsteinului care nu mai scoate nici un cuvânt, sex încă nesancționat în nici un fel de americani, nici prin tras în țeapă nici prin jupuit de vii, nici prin trasul pe roată pățit de alde Horea, Cloșca și Crișan pentru necaz pricinuit nobilimii și împăratului.

Revenind la tărâmul muntos dintre Caspică și Persic, observăm și noi printre ruine cadavrul ninjalăului musulman Khamenei, pe care mai tot norodul îl dorea mort ca amintitul Ceaușescu, doar că pe ăsta l-am achitat noi și pe ăla l-au achitat americanii.

Cât despre o răsturnare de regim și o stabilitate politică, trebuie să mai așteptăm în primul rând să se aștearnă praful de la dărâmăturile provocate de rachete și să dispară fumul negru și înecăcios ca să putem scrie listele candidaților, asta dacă nu haosul de tip afgan va cuprinde țara, după misiuni lăudate și trompețite ale americanilor ca mare succes, dar care s-au transformat într-un rahat nefăcut încă bici, care nici nu pocnește.

Până una-alta, știm doar că lumea comentează mult, de obicei prost și fără rost, astfel că ne putem limita la fapte: americanii și israelienii jucând clasicul clogging în a doua sesiune pe capul conducătorilor (unii morți) iranieni, scăpându-se cel puțin pentru o vreme de datul din gură amenințător la adresa lor.

Pe de altă parte, notând un oarecare entuziasm al poporului iranian la aflarea morții ninjalăului Khamenei care a redus la tăcere mii (sau zeci de mii, după alte surse) de protestatari iranieni, nu putem să nu facem paralela cu mai vechii noștri politicieni, ambii de tristă factură, Băsescu și Năstase și raportarea lor la poporul român. Astfel, cum zicea și prostul de Băsescu despre români, tot așa credem și noi despre iranieni: ce blestem o fi ajuns pe capul iranienilor de au ajuns să fie scăpați de Liderul Suprem Khamenei chiar prin intervenția celor doi comuniști, Trump și Netanyahu.

Marginal, suntem de acord cu necolegul Vali despre adunătura de tăntălăi care cântau cântarea cea frumoasă despre unele dintre cele mai sinistre țări din lume: Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite (cu accent aproape integral pe orașul Dubai, destinația poate cea mai visată de Gheorghe-Six-Pack-ul de rând, aprig punător de bot la trendurile tik-tokului), care pe lângă mirosul extrem de sulfuros al dictaturilor arăbești care întrec în teroare și lipsa drepturilor omului până și notoriile dar obositele tărâmuri turkmene, scoțându-i acum de urechi pe toți nătărăii lăudaci și aplaudaci ai arăbeților din golf, care, cu mai puțin de un neuron și cu balele curse deja din gură ori s-au scăpat pe ei de frică de bombele căzute direct în orașele lăudate ori nu mai pot să-și viziteze proprietățile atât de lăudate din cauza interdicțiilor aeronautice în vigoare, cauzate de implicarea directă în războiul pe față dintre Iran și toți aliații Sultanului Trump.

Noi, din fața monitorului și a televizorului doar cu imagini și fără de sunet, știm și singuri să observăm evenimente și să le comentăm fără adunătura de specialiști și artiști care examinează de cele mai multe ori, vorba Paraziților, un pișat, încă așteptăm momentul când poporul iranian se va putea organiza de unul singur să-și aleagă liber un conducător, că va fi un fiu exilat de șah sau un altul. Până atunci, cocoțați pe Damavand, nu putem să vedem decât fum și praf și să auzim rachetele cum lovesc în cap militari și civili, într-o acțiune de tip unde dai și unde crapă a nătărăilor americano-israelieni, care deși vor fi scăpat țara de niște căpetenii cu mâinile pline de sânge, nu știm în ce măsură vor mai reuși să curățe orice colț al extrem de întinsului teritoriu de gărzile islamice iraniene.

Nu putem decât spera la o rezolvare miraculoasă în care extrem de combativii și îndoctrinații membri ai gărzilor să renunțe la a mai lupta și să cedeze rapid în fața atacurilor inamice, dar la înverșunarea cu care au răspuns, bombele lovind Tel Aviv-ul (Israel), Manama (Bahrain), Doha, Dubai (EAU), Riad (Arabia Saudită) precum și baze militare americane șialte locații din Iordania, Kuweit, Qatar, nu tragem speranțe că se întrevede un sfârșit brusc al flocăielii regionale.

Contrar curentului prostesc euro-american, gândurile noastre nu merg către cei morți și către familiile lor, ci către cei în putere și pe culoarul favorabil să reconstruiască o țară care mai mult ca sigur va mai fi smotocită de atacatori cel puțin o vreme (cât va fi necesar, dacă e să îi ascultăm pe israelienii care nu-l mai suportă prea mult pe prostul de Bibi), iranieni probabil vor avea nevoie de înțelepciunea care lipsește cu desăvârșire la vecinii afgani, căpușați de poate singurul regim medieval aflat la putere pe glob – cel taliban.

Până la momentele acelea, notăm oportunitatea atacului asupra Iranului tot mai agitat și așteptăm cuminți și privim dansul mortal al rachetelor și domurilor de fier, în timp ce nu scăpăm din vedere nici paharul răbdării pakistaneze care a dat demult pe-afară în ceea ce-i privește pe talibanii sus-amintiți, urmând să revenim cu alte cuvântări la fel de obiective atunci când evenimentele merită să fie notate.

Sursa foto.