irod.ro

Dragi preatini, întotdeauna noi găsim să facem asocierile corecte când discutăm despre diverse, indiferent de subiect: sport, societate, politică sau alte mici mizilicuri cotidiene.

Tot așa, persiflând pe cine ne mai iese în cale, atunci când nu lăudăm cu sinceritate și pălăriile jos la premiile Armenilor Competenți, facem de obicei o paralelă, ca un fel de condiment al felului principal din farfurie, asta pentru că și cele mai bune feluri de mâncare n-ar fi atât de bune fără un condiment bine ales.

Cam multă introducere pentru un nimic, un tot mai mare nimic, care a devenit în ultima vreme preșădintele rumânilor, în cohorte tot mai însemnate georgiști, simionskiști și înclinători către râgâitul de vodcă mai de la est (nu îi numim suveraniști, pentru că termenul este gol de sens în condițiile în care suveranitatea în capul gol al multora se traduce astăzi în scuipat și izgonit nepaleji și bengaleji din țară, pe de-o parte și votat fără pic de analiză georgești și simionski visând la o românie măreață din postura de imigrant în europa cea decadentă și sătănită, pe de altă parte).

Revenind la frezatul olimpic pe care l-am considerat alegerea cea mai lipsită de riscuri enorme pentru situația generală din Grădina Măicuței Domnului, am notat cu atenție postura de idol pe care a fost pus de către o bună parte a societății, de la presa care oricum n-are mamă și nici tată și care te-ar vinde pe un pumn de arginți, să zicem vreo 30, până la votătorul, după ultimele calcule, cu mai mult decât liceul absolvit și cu eventual facultățuri și funcții mai aducătoare de bănet, mai toți și-au dat mâna, sau laba, să fim mai aproape de adevăr, într-o laudă aproape ceaușistă la adresa matematicianului -primar devenit într-un vadim-iliescism pompieristic preșădinte peste noapte, o adevărate acțiune de labă în cerc metaforică la adresa unui politician oarecând bine intenționat care se complace tot mai mult într-un dolce far niente pesedisto-penelist.

Și, fără să ne mire absolut nimic din evoluția recentă, observăm cum lumea se miră și se simte și trădată în unele momente de atitudinile de curlimbism practicate de alde Nicușor, care, cu o blajinitate efervescentă și un spirit profund ecumenic, începe a îmbrățișa pesedei și pesedisme de cea mai joasă speță, laolaltă cu sulfuroși catindați la fel de fel de funcții în aparatul putred al iustitiei romene. Nu doar acestea, dar și altele precum vizitele la consiliile de sorginte turkmenă ale prostului de Trump, care aduna lumea ca să facă pace, înainte de a porni el însuși un război până în zi de azi destul de violent.

Noi nefiind ultimii oameni ca să scoatem în evidență mici inadvertențe și scăpări protocolare ale frezatului, deși partea georgistă a baricadei nu uită și nu iartă, ne rezumăm efectiv la stilul împăciuitor prestat cu tot mai multă abnegație și seninătate de idolul negeorgiștilor, în timp ce încă susținătorii aproape cu spume la gură ai acestuia (și prin extensie, a călărețului bihorean), încă mai aplaudă dar cu jumătate de entuziasm, acțiunile părechii bolek-lolekiste de la cele două palate bucureștene.

Astfel, ca să completăm inevitabila comparație, ne rezumăm prin a transmite tuturor susținătorilor fervenți și abonaților de partid că unele dintre poruncile după care mai tot norodul din Grădina Măicuței Domnului își trăiește viața este să nu-ți faci chip cioplit.

Tot așa îi îndemnăm și noi pe aceștia, ca și pe cei din tabăra ceva mai aproape declarativ de Dumniezo, cea georgistă, să nu-și facă chip cioplit din politicieni, care, într-un moment de indiferență, uitare sau de ce nu, ticăloșie, te vor înșela nu doar pe tine ci îți vor trăda chiar și principiile, zâmbind stângaci și cu indulgență prietenească și complice.

Noi, ca de fiecare dată, suntem gata să lăudăm orice bună inițiativă și orice acțiune cu valoare a oricui, la fel cum suntem întotdeauna pregătiți cu lama periculoasă a bătăii de joc și persiflării la adresa acelorași mai-înainte premiați și lăudați, ori de câte ori mirosim îndoiri de coloană, ticăloșii sau corupție incalificabilă. Dar, ca principiu fără posibilitate de negociere, evităm în cel mai serios mod să ne facem idoli dintre personajele lumii, cu atât mai mult dintre politicieni.

Neavând un final demn de o operă literară antică, lăsăm pe mult mai pregătitul nene cu microfonul să ne spună cum stă treaba.

Sursa foto.