irod.ro

Dragi preatini, din motive obiective am făcut o pauză de la cuvântări dar revenim ca să înscârboșăm sau să îmbucurăm cititorii pe final de săptămână că de, ce-ar fi viața fără cafeaua amară a realității din Grădina Măicuței Domnului!?

Și, trecând peste deja căsăpiții arăbeți de mâna regimului iranian care vrea să moară de gât cu primii, poposim, vorba celebrilor de la fotbal minut cu minut, în propria grădinuță, ca să luăm iarăși la numărat și observat realizările Partidului, care ne conduce cu iubire și responsabilitate de pisti 30 de ani! (give or take, vorba americanilor tot mai mințiți pe față).

Nu detaliem astăzi prețurile benzinei și motorinei, în parte datorate antemenționatelor flocăieli, ci de cum, prin grija Partidului, ajungem să pierdem ani din viață chiar într-o singură călătorie care acum ceva vreme era banală, de la Timișoara către Constanța, via București, un drum pe care orice elev îl făcea în vacanța de vară, către plaiurile însorite de la țărmul Mării Negre. Astfel, remarcăm și noi cu scârbă infinită cum trenul (celebra mașină mică și tot mai rentabilă comparativ cu mașina, în unele țări), făcea în anul de grație 1996, cam 6 ore și 25 de minute de la Timișoara până la București iar în anul de mai degrabă scârbă 2026, aceeași rută este parcursă în peste 11 ore! Să zicem aproape dublu!

Multă lume ar spune că viața este într-adevăr frumoasă, Rumeinia, Grădina Măicuței Domnului fiind raiul pe pământ, avansând de la înapoierea medievală cu pași repezi, depășind mulți dintre vecini la multe capitole, dar, dacă stăm să ne uităm mai bine, vedem și că distanțele se măresc la alte capitole față de mai toată lumea, care, cel puțin la capitolul transporturilor feroviare, circulă de mulți ani la nivel de secol XXI și de an curent, în timp ce noi regresăm către celebrele tramvaie timișorene trase de cai.

Să nu uităm, astfel, dragi pretini, cine ne-a păstorit, cu girul nostru votător, de-a lungul anilor, iluștri și capabili pesedei precum mitrea și, mai recent, alde grindeanu, intercalați de alți capabili ca fenechiu și băsescu, mai toți preocupați nevoie-mare de infrastructura rutieră și feroviară cât timp au păstorit transporturile. Atât de mult încă, de am reușit performanțele actuale și șantierele care nu se mai încheie, presărate cu defectările la ordinea zilei ale obositelor garnituri care se târâie efectiv prin țară.

Astfel că, dragii noștri, cât timp vă mai treziți că vi se strică mașina mică prin Câmpia de Vest sau pe la dracu-n praznic pe la Strehaia, nu uitați să le urați viață lungă și îmbelșugată nătărăilor, pardon, policalificaților grindeni și băsesci care de atâta muncă și dragoste de țară, au reușit să (rea)ducă trenurile la nivel de tracțiune bălegoasă, ecologică și în ton cu noile standarde de protecție a naturii și reducere a poluării.

Cât despre pulsul arterelor feroviare, notăm și noi cu dezgust monumental lipsa acestuia și mai degrabă putrefacția de care este cuprins sistemul, în timp ce tăierile de panglici pentru podețe și secțiuni între două sate sunt făcute cu pompa ce aduce aminte de nunțile fetelor de sultani ai Bruneiului.

hăștagcorupți, hăștagproștiiplanetei, hăștagpalmăpestefață

Sursa foto.