irod.ro

Dragi preatini, ne aplecăm astăzi asupra unui subiect foarte actual nu doar prin prisma lunii dedicate suitei de sărbători închinate femeii în general ci mai ales datorită agendei publice încărcate de subiecte similare și asociate egalității de tot felul între porcii de bărbați, numit cu vizibil dispreț patriarhat și floricelele noastre perechi, care ne umplu ziua de zâmbete și viața de sens, doamnele și domnișoarele oprimate de patriarhat în, atenție (!!!), Anul Domnului 2026.

Și dăm peste o scriere cât o biblie (pe care aproape că o vom egala ca întindere) în cinstea sexului nu slab ci puternic, care tot mai mult își etalează dorința de egalitate pe toate fronturile cu sexul păros și porcesc care, iată, a oprimat partea femeească de milenii. În această cuvântare de un patetism extrem, observăm suita de argumente pe care le cunoaștem deja, care sprijină construcția largă dar oarecum șubredă a feminismului rapace din zi de azi, cum că patriarhatul oprimă în continuare și sclăvăgesc femeea încă și mai cu abnegație decât pe vremea Vechiului Testament. De la pay-gap-ul obișnuit (veniturile mai mici ale femeilor față de bărbați) până la țintele violenței de tot felul, lista aproape că nu se mai încheie, tânguirile autoarei Elena Crângașu prinzând proporții antice grecești, tragedia insuflându-ne mai tuturor pofta de plâns în hohote.

Pe lângă subiectul violenței la care sunt supuse femeile, unde noi, în virtutea seriei Evului Mediu românesc, ne permitem să cuvântăm extrem de obiectiv, cutezăm să punctăm niște idei mai degrabă divergente, acolo unde considerăm că ar mai fi nu doar o pâine de mâncat, ci mai degrabă un coșuleț umplut cu vârf de produse de panificație.

Purcedem, așadar, aleatoriu și cum ne tună în cap, comentariile care cu siguranță vor rădica sprâncene, voci și tensiuni arteriale.

Duamna jurnalistă menționează și mai că nu bate cu piciorul în podea ca un bebeluș despre o lege cu cotele de reprezentare în parlament, guvern și unde mai poftiți, pentru a rezolva procentul de 50% reprezentare a femeilor în funcții de conducere. Absolut, vom susține de îndată această lege care ar lovi peste bot porceasca ceată a bărbaților celor hapsâni, de îndată ce iubitele doamne vor decide să concureze tagma scârbelor de bărbați în subsolurile pământurilor, catacombe, mine, pe sondele de petrol din deșert, de pe mare, pe schela șantierului de construcții și, de ce nu, pe vasele de pescuit din Marea Bering. Nu de alta, dar am pofti ca dorința de plăcinte reprezentate de funcțiile decizionale și de conducere să fie egalată și de disponibilitatea de a participa la războiul muncilor grele, efectuate mai dintotdeauna aproape în exclusivitate de porcii păroși ai patriarhatului. Asta ca să nu mai discutăm direct despre cotele participării în armeț, unde doar câteva țări din lume promovează egalitatea între sexe în ceea ce privește stagiul militar (egalitate inegală, în cele mai multe cazuri).

Mai departe, ne spune duamna Crângașu că fetele sunt judecate cum arată. Este absolut corect, nu contestăm, observăm și noi cine are dinții frumoși, albi și parcă sculptați din fildeșul cel mai frumos și cine nu, sau cine are o greutate corporală peste limită și cine are un corp frumos, armonios și, evident, mai sănătos, de multe ori permițându-ne, ca ceată porcească, să întoarcem privirile nu neapărat cu bală în colțul gurii, ci mai degrabă cu admirație. Dar, ce nu spune sau nu știe duamna jurnalistă, este la ce potop de invective, sudalme și batjocură sinistră, pogorâtă parcă din cele mai mizerabile cronici ale insultelor se supune un oarecare gamer gras și chior (cel mai probabil și burlac sau mai nou incel) care îndrăznește să calce în mediul virtual al jocurilor online, de exemplu, primițându-și păpara cuvenită din partea celorlalți idioți cu șoriciul mai gros ca pielea crocodilului.

Nu doar în mediul virtual al jocurilor, ci și în mediul clasic virtual al instagramului sau în realitatea crudă și cruntă, în care persiflarea, batjocura și nesimțirea notorie dintre nesimțiții de bărbați sunt izvoare nesecate, iar termeni care mai de care mai nemenționabili la nici un interval orar cad ca ploaia torențială a musonului, cuvinte ca gay, homo și labă tristă fiind de o banalitate axiomatică.

În continuare, tot observăm insistența cu care feministele actuale, într-o abordare mai apropiată de caracterul diavolului tasmanian decât al lebedelor de le balta din grădina Versailles-ului, discută despre egalitatea dintre bărbați și femei, ca un Graal sfânt din care trebuie numaidecât să soarbă. Noi, apăsând cu încredere butonul X-Doubt, rădicăm la fileu ideea că femeile nu trebuie să caute egalitate în stilul menționat și, în orice caz, sub nici o formă cu abordarea pompieristică și dominată de pofta plăcintelor funcțiilor călduțe înalte și de conducere, atâta vreme cât înghesuiala amintită deja la birourile de recrutare ale armețâlor lipsește cu desăvârșire.

Tot pe ogorul textului amintit se precizează, vis-a-vis de tema violenței în cuplu: „Argumentele de genul «vina lor că stau într-o relație toxică» nu sunt valide. Violența nu este justificată indiferent de circumstanțe. Iar rațiunile unei femei care rămâne într-o relație în care este abuzată trebuie examinate de specialiști, fiindcă sunt multe elemente la mijloc, cum ar fi trecutul, dependența de acea persoană, riscurile pe care și le asumă când pleacă. Așadar, nu pot fi analizate simplist, iar societatea nu are dreptul să critice o femeie într-o astfel de situație critică.”

Așadar, dacă tot ni se interzice să analizăm simplist o astfel de situație critică și societatea nu are voie să critice o femeie care stă într-o relație toxică, insistăm cu nesimțire să ne întrebăm ce este mai important în viziunea femeii decât integritatea fizică, în primul rând, în cazul unei situații de violență care, după cum știm, nu o putem prevedea și căreia nu-i cunoaștem finalitatea (de multe ori tragică). Ca și în alte cazuri, o femeie, ca să poate să beneficieze de eventualele și cerutele egalități, trebuie să fie în primul rând vie și întreagă! Astfel că, în cazul unei violențe de orice fel din partea pravoslavnicului bărbat, unica grijă a femeii este propria persoană, integritatea corporală și îndepărtarea cât mai rapidă din fața pericolului iar abia apoi se mai pot face comitete, comisii și analize despre cauzele conflictelor cu victime din partea tribului femeiesc. Nu credeam că astfel de banalități trebuiau a fi explicate chiar unei femei, dar o facem, la fel cum americanii scriu pe tot felul de produse, cum ar fi jucăriile, că nu sunt sub nici o formă potrivite spre a fi introduse în anus.

Ni se mai spune cu titlu aproape de lege: „Comentariile de pe rețelele de socializare la clipurile fetelor/femeilor sunt îngrozitoare. Femeile și fetele se confruntă cu mult mai mult hate online.”

Revenim din nou la ideea de mai devreme și ne întrebăm dacă duamna a participat vreodată, măcar sub acoperire, la un joc online exclusiv cu jucatori bărbați sau băieți, ca sa fie în direct martoră la schingiuirile și jupuirile verbale la care sunt supuși toți jucătorii, fără excepție!

Legat de celebrele procente ale egalității din consilii (județene și de tot felul), parlamente, partide și, în general, din zonele de conducere politică sau economică, îi amintim distinsei jurnaliste că, cel puțin pe domeniul politicii, alegerile, conform standardelor și legilor, se fac pe bază de performanță în companii private și, așa cum și dumneaei știe, pe bază de vot secret, liber și democratic când vine vorba de clasicele funcții de parlamentar sau consilier (local, județean etc.). În concluzie, o impunere din pixul cel degrabă scriitor al sexului a unei cote de reprezentare egală doar pentru femei ar lovi fix în bot însăși ideea de democrație, care tocmai pe votul cel liber și fără de constrângeri se bazează. Practic, o deturnare în cel mai sovietic și sinistru mod a democrației.

Dar, în accepțiunea duamnei Crângașu, se pare că o democrație cu 5-6 dinți lipsă zâmbește la fel de frumos ca și o democrație nelovită între uăchi de bota cea năprasnică a sexului.

Tot din articol aflăm, cum afla Moise pe muntele Sinai: „După cum ni s-a spus, femeile nu au nici stofă de politiciene.”

Nu știm cine i-a spus duamnei o astfel de aberație, care este probabil o mare minciună, dar știm cu exactitate de ceas elvețian cam de unde s-ar putea trage astfel de declarații infame – poate de la înalte reprezentante din politica românească precum Roberta Anastase, Alinuța Bica, Elena Udrea sau Alinuța Gorghiu, toate cândva cocoțate pe calul înalt și alb al puterii politice și instituționale și toate, Doamne, cu înalte rezultate și propășiri de cele mai înalte niveluri.

Nu știm, astfel, în ce măsură jurnalista însăși perpetuează unele dintre mizeriile pe care tot dumneaei le denunță, dându-se de ceasul morții de grija femeilor, în contextul în care noi, de partea mai obiectivă a spectrului, ca simpli oameni cu drept de vot am desemnat-o pe ditamai Dienuța ca fiind cea mai capabilă personajă politică dintr-o țară ghiftuită până la refuz de imbecili, încapabili, hoți, corupți și ticăloși de ambe sexe.

Pe tema sexualizării femeii, în Anul Domnului 2026, ne permitem următoarea cuvântare: câtă vreme platforme ca alde onlyfans (OF) sunt utilizate la capacitate maximă și în proporții covârșitoare de către femei cu scopul de a face bani, subiectul sexualizării sătănite a femeii de către bărbat și lamentările din astfel de cauze sunt nule și goale de sens, în condițiile în care în astfel de situații, femeile sunt propriile lor proxenete.

La final, duamna Elena întreabă aproape cu lacrămi în ochi dacă sunt cumva egale femeile cu bărbații, în speranța că publicul va merge pe firul întins al concluziilor în articol și va răspunde răspicat și natural „nu”. În continuare, îi vom strica nu doar stimabilei ci și multor altora ziua, răspunzând și noi că nu, femeia nu este egală cu bărbatul, amintind tuturor că, cel puțin pentru multă vreme de acum încolo, la foarte multe paliere, această egalitate nu se va materializa sub absolut nici o formă.

Cu cea mai mare prețuire și cu cel mai înalt grad de respect pe care le purtăm dragilor noastre perechi, argumentarea feministă a egalității dintre bărbați și femei mai are nevoie de finisări solide și pertinente.

La finalul finalului, o invităm pe duamna Crângașu, această Florence Nightingale cu față palidă, să ne citească seriile medievale și, în general, din scoarță în scoarță toată foaia noastră virtuală actualizată cu religiozitate, ca să se convingă cine dintre distinsa duamnă și subsemnații vorbesc mai cu sinceritate și obiectivism despre cauza largă a feminismului!

Asta pentru că noi, din postura de cei mai înfocați feminiști, nu agreem sub nici un fel de formă țățismul tasmanian îmbrăcat în blană de feminism patetic dat de ceasul morții.

Sursa foto.