Dragi preatini, părăsim puțin părțile mai sudice ale continentului, încărcate de ticăloși și corupți din politică dar și centrul și vestul cu aglomerări ceva mai însemnate de cuțâtari și hoți de buzunare ca să poposim în stil de fotbal minut cu minut pe terenul înțepaților în fese norvegieni, ăia care insistă să ne dea lecții la multe domenii, chiar cu argumente și cu resurse de tot felul.
Iar două dintre domeniile la care prostălăii, pardon, capabilii de norvegieni ne dau lecții sunt intervențiile cu bocancii guvernamentali în familii pentru a lua copiii aparent crescuți după alte standarde în grija statului (temutul Barnevernet hălăduind și acum străzile orașelor și satelor norvegiene cum umbla Securitatea pe vremuri pe meleagurile României semănând teroare și teamă extremă) și narcotraficanți cu sânge albastru.
Dacă prima categorie este clară și nu mai trebuie explicată, la a doua, a personajelor din casa regală cu statut de aproape sfinți în țara scandinavă trebuie să explicăm puțin contextul. Mai precis, Marius Borg Høiby, fiul prințesei moștenitoare a Norvegiei, a recunoscut în fața anchetatorilor că a fost the mule într-o mică afacere cu făină de calitate superioară, transportând cu succes săculețul cu praful cel bunuț din punctul A în punctul B, cu celeritate și fără incidente sau întrebări din partea curcanilor (termen folosit de traducătorii de filme americane al anilor ’90, care se simte și acum ca nuca-n perete) norvegieni.
Pe lângă serviciile de nivel CJNGist, prostul ăsta de Borg are zdrăngănele penale legate de fese în număr de 38, printre care acuzații de viol, agresiune și violență domestică, precum și altele mai mărunte legate tot de narcotrafic, procesul stând să se încheie de la un minut la altul.
Ce putem să zicem decât că prăjitul ăsta nu doar că-și face familia cu sânje albastru extrem de mândră, dar mai și insistă, așa tiptil-tiptil, să detroneze morții sau închișii în închisoare Menchi sau Guzmani, într-o țară care, pe bună dreptate, se află în topurile mondiale la tot felul de competiții, dar nu la narcotrafic, cel puțin nu până acum!
Ce-i drept, ne-am fi așteptat ca drogălăi mioritici de genul copchilului scriitorului Andrei Pleșu să fi fost capul de afiș al bandiților și traficanților cu muci la nas, dar trebuie să fiți de-acord cu noi că o față monarhică norvegiană cu educație extrem de aleasă are întotdeauna prioritate față de un copil pierdut de filosof român!
Vom urmări în stil iohănnesc subiectul, să vedem cât de multe circumstanțe atenuante se vor găsi pentru ca odorul monarhiei norvegiene să nu facă pârnaie ca orice delincvent notoriu, la fel cum nici dobitocul corupt de Sarkozy nu a servit patria mai deloc, pentru că, după cum știți, iustitia este făcută pentru proști și pentru săraci, nu pentru elemente de asemenea calibru.
Sursa foto.
irod.ro 
Lasă un comentariu