irod.ro

Dragi preatini, poate că ce veți descoperi mai jos va fi de un patetism ridicol sau, cine știe, pentru cei mai poleiți dintre noi, un afront sau o trădare de țară incalificabilă, dar noi, cu orice risc, cât timp avem un cablu de întărnăt în fese mai la orice oră din zi și noapte, ne asumăm riscurile meseriei de nejurnalist, neformator de opinie, necoleg și absolut (subliniem cu linii extrem de îngroșate), necreatori de conținut și îi dăm înainte cu părerile încă libere de exprimat.

Hălăduim astfel prin destul de lina Panonie nestrăină deloc românilor vechi și noi (unii cu arma în mână, alții cu volanul în mână și cu ocazionalul gulyás la bord), ne permitem cu nesimțirea clasică să oferim păreri gratuite și extrem de pertinente pe subiecte arzătoare sau nu.

Chiar dacă subiectul se construiește în timp, ca vinul roșu cel bun, rezultatul vine și el, încet, în tescovina cuvintelor, damblagind mai mult sau mai puțin mințile lumii.

Deși de ambele părți ale frontierelor româno-ungare mai există încă fricțiuni lesne de înțeles cu rădăcini medievale, noi coborâm cu bota realității în capul visătorilor probabil aflați și pe frecvențe halucinogene de mătrăgună sau mac, ca să observăm la firul ierbii adevărate dacă ungurul obișnuit, clasicul Jozsef-Six-Pack sau, dacă binevoiți, Józsi bácsi, mai suspină după Erdély-ul de dinainte de Trianon.

Surprize-surprize, parafrazând-o pe charmante-a Andreea Marin, nu observăm nici un oarecare iredentism al bácsi-ului de rând, care, ca și românul călărit de prețuri tot mai mari la orice, viață tot mai scumpă și politicieni tot mai nesimțiți, corupți și ticăloși, are cu totul alte griji în acest moment. Unele fiind chiar gândul de a lucra cu carte de muncă în România cea cu flăcări în fese sau în Austria vecină, mult mai ofertantă și mai stabilă, mai ales că pentru unii, e lesne de înțeles că naveta este ceva ce și-ar dori aproape orice om aflat în situațiile respective.

Evident, poate suntem noi prea cuprinși de calmul câmpiilor și văilor line ale Ungariei încă aflate (cel puțin până în aprilie) sub suzeranitate Fidesz-istă, dar nu întrevedem schimbări majore în politica amenințătoare de cucerire a teritoriilor cândva deținute, dar sursele noastre din țara vecină nu par să fie mai deloc interesate de cuceriri și cotropiri, nici măcar imaginare ci, în cel mai bun caz, de a vizita părțile ușor accesibile ale țării noastre, începând cu Timișoara și continuând în stil de tren regio numit Foame, către Cluj, Bistrița, Sighișoara și Brașov, pentru peisaje de poveste, bucătărie bună și pe alocuri foarte cunoscută și, în general, bună-dispoziție intracarpatică.

Până una-alta, privim cu atenție și încredere către viitor, în timp ce scrutăm împrejur la tarabe, ca să ne hotărâm ce fel de langoș/lángos european comun vom împărți și de acum încolo.