irod.ro

Dragi preatini, Cristos a înviat!

De obicei am fi făcut, ca și cu alte ocazii, urări mai pravoslavnice decât pravoslavnicii și mai cuvioase decât ale cuvioșilor, dar anul acesta, cu atâtea flăcări, nu neapărat sfinte, împrejurul nostru, aprinse mai degrabă de rachete și drone decât de rugăminț fierbinț către Dumniezo, facem o pauză ca să ne întrebăm care dintre părțile aducătoare de focuri au fost mai aprige, pravoslavnicii aprinzători de focuri sfinte, ascunși bine după uși ferecate sau popoarele alese și cele pravoslavnice mai de la est, care lansează rachete cu nemiluita în capul necredincioșilor și păgânilor.

Ce-i drept, unii s-au trezit mai devreme și deparet au ajuns, reușind nu doar să aprindă focuri dar și să mai decimeze dintre arăbeți și alte nații, pravoslavnici ucraineni sau iranieni, dintre care copchii, care numai puști și pistoale sigur nu purtau în ghiozdane atunci când le-a fost lovită școala de rachete.

Pe de altă parte, notăm și că lumina mult așteptată de la Dar es Salaam, pardon, Ierusalim, a ajuns ca de fiecare dată cu avioanili în Grădinuța Măicuței Domnului și mai apoi împrăștiată în fiecare bordei și căsuță de rumâni pravoslavnici, prozeliții obișnuiți din incinta besearicilor dar și cei cei din împrejurimile semețelor lăcașelor de cult având din nou șansa să ducă acasă flacăra cea aprinsă din rugăciuni, nu din rachete și bombe. Așadar, pe lângă Cristosul cel înviat deja de aproape 2000 de ori și care cu greu își face loc în propria besearică de atâția evlavioși și auriți ninjalăi, unii care și-au permis cu ocazia prezenței la slujbe să schimbe râsete, rețete și păreri despre pregăteala ghiftuirii celei sfinte, ca de fiecare dată, noi ne simțim deja în plus, făcând un pas foarte în lateral, observând doar ridicolul omenesc din preajma unor momente care aduc aminte de evenimente sfinte.

Tot e bine că, nerespectând alte boicoturi ale unor agresori deja consacrați, nici de această dată credincioșii care cred și nu cercetează nu refuză luminile de pe tărâmuri israelite, în timp ce poporul luminează cerurile și arde și terenurile altor nații din împrejurimi, cu flăcără la fel de sfinte, dar, cum spuneam, nu născute din credință și rugăciune, ci din rachetă și bombă.