irod.ro

Am citit la unul dintre titanii interneților românești despre judecători și dosare. Frumos lucru, mult lucru, meserie grea, ce mai! Ca-n tranșee, săracii judecători luptă cu gloanțele răutăților românilor și ale corupției și ale altor coțcării, zi de vară până-n seară. Mai-mai că ne dă o lacrimă pentru ei, cum mai răzbesc dintre munții de hârtii și dosare (1454,7 de dosare pe cap de vită furajată pe an). Vă spunem, chiar aproape că plângem și scâncim de mila angajaților din domeniul justiției.

Doar că, în paralel, mai avem un exemplu al unor situații, din altă țară, cum ar fi Canada, unde, la un anume caz din justiție, dintre statul canadian pe de-o parte și câteva triburi adunate sub același scut, de cealaltă, care își împărțeau pumni și picioare în bot, legal vorbind, pe tema unor exploatări miniere ale statului canadian în rezervațiile naturale ale acelor populații băștinașe. Ce să vez’, procesul sus-amintiților se desfășura de 27 de ani bătuți pe muchie și bătuți și în cap. Timp și ore facturate dragi prieteni, de ambele echipe și „armeți” (vorba ăluia) de avocați fiind plătiți cum se cuvine, onorariile fiind onorarii, orele petrecute la telefon fiind, după cum v-ați așteptat, la fel de plătite, treaba mergând ca unsă.

Astfel că, într-o zi, un judecător cu mai multă minte ca a altora, a dat un ultimatum părților pentru sforțarea tuturor documentelor, probelor și martorilor, pentru că, vorba onoratei instanțe, destrăbălarea pe banii combatanților a durat prea mult! Așa că, tam-nesam, dom’ judecător de rit nou a spart cuibul de viespi, a dat cu pliciul în stânga și în dreapta și i-a achitat pe toți cu sentințele (prea)mult așteptate.

Poate că, având în minte comparația aceasta, mai aruncăm puțină culoare pest pictura gri a justiției românești, operă, după părerea noastră, din ce în ce mai depresivă.

Sursa foto.