irod.ro

De mic am fost atehnic, un fel de „afon” în termenii rurali, deși, după cum știți, afonul are de-a face cu sunetul, nu cu îndemânarea. Lăsând să alunece această flagrantă categorisire, mergem mai departe pe ogorul povestirii de azi…
Am fost afon la treburile tehnice și manuale, și, în plus, le-am făcut cu scârbă și dispreț total, din obligație și nevoie. Că a fost cules de struguri, săpat, pus în grădină, adunatul fânului sau culesul prunelor și cucuruzului, am urât cu maxim aplomb activitățile acestea, încă din copilărie. Le urăsc și acum cu deosebită patimă. În schimb noi știam să citim înainte de 6 ani, vârsta de la care românii curajoși își trimiteau copiii la școală (da, copiii se scrie cu 3 de i în această situație, ca să înlăturăm dubiile vreunor rătăciți care ne-ar excomunica de pe grupul de whatsapp pentru asemenea nesimțiri de a scrie câteodată corect). La momentul la care părinții au reușit cu oarecare greutate să achiziționeze o adevărată navetă spațială pentru România anului XYTZ, un anume Pentium IV cu placă grafică Nvidia GeForce de 32 de MB plus CD+RW, am devenit nu doar eroul satului întreg ci și un mic Mr. Spock într-un univers paralel care mirosea a iarbă uscată de câmpie, găinaț de gâște și curci și ocazional a balegă de vacă. Reinstalările de Windows 95, 98 și mai apoi XP au devenit probleme curente și banale și un job aproape săptămânal. Cea mai interesantă situație din acea perioadă magnifică a copilăriei a fost momentul în care, din necunoștință și lipsă de o dischetă de bootare pentru un obosit dar actual Windows 98, noi, dimpreună cul cel mai bun prieten al nostru, am formatat (și implicit distrus toate datele de pe) ditamai sfânta dischetă oficială și originală a primăriei localității, cu care defunctul mini-tehnicus al comunei, proaspăt detronat de subsemnații, în pielea secretarului primăriei, își mai făcea un ciubuc de weekend. Nu doar outage-ul ci și rezolvarea outage-ului aproape apocaliptic a venit de la aceiași mini-tehnicuși noi intitulați ai întregii stăpâniri ale comunei, adică noi, care, cu dibăcie neegalată, glorie și neștirbit curaj, am dobândit cunoștințele necesare obținerii unei noi copii ale mult-doritei dischete pentru boot, spre salvarea capului sus-amintitului secretar căzut în dizgrația mai-marilor intelectualității sătești și a noastră a tuturor.
Va urma…