irod.ro

Acum ceva timp, când lucram „la patron”, ca tot omu’ ne-am făcut card bancar de debit, cum cerea catastiful, deși nouă dintotdeauna ne-a plăcut mirosul banilor grămadă, de preferință legați în stil comunist cu elastic de borcane. Dintotdeauna am visat că în faimoasa zi de salariu, ne vom oprim în fața șăfului, se va uita în ochii noștri, noi ne vom uita în ochii lui și cu un gest scurt și aproape aducând a lehamite, ne va întinde frumos pe masă cărămida cea de bani, în bancnote cât mai mărunte, exact cum cereau infractorii din filmele americane când luai cate 2-3 ostatici. Visul ne-a fost însă spulberat fără milă de bănci, firme și stat, trezindu-ne frumos cu o bucată de plastic în mână și cu niște bani teoretici pe care nici nu-i vedeam, nici nu-i miroseam.

Revenind la momentul deschiderii contului bancar, ne aducem aminte cu relativă scârbă și tristețe de felul în care s-a desfășurat treaba. Am fost întrebați ce fel de cont dorim să ne deschidem și am răspuns, cu căciula răsucită în mâini, că dorim un cont să primim banii de salariu. Doamna a început să ne facă fel de fel de oferte, care mai de care mai tentante, credite, produse, asigurări, să ne bagi cumva bani nu doar în buzunare, ci și pe gât, care, la un scurt calcul făcut pe genunchiul din dotare, ar fi însemnat o îndatorare continuă din momentul în care am fi semnat acele hârtii calde, gata scoase din vestita imprimantă Konica-Minolta, ca o plăcintă proaspăt scoasă din cuptor. Doar că, spre dezamăgirea și dezgustul duamnei, ne-am ținut tari pe poziții, cerând un simplu card sau cont unde să putem primi banii cei legați cu gumă.

Bombardamentul de oferte, cuvinte, credite, bling-blinguri și vise erotice de la birouașul bej al consilierei se asemuia puternic cu ditamai propaganda rusă din aceste zile, lovind pe toate palierele și gâdilând toate orgoliile. Noroc cu simplitatea minții noastre și cu atitudinea de țăran cu pământ printre dește, că nu știm cum am fi răzbit mai apoi cu ratele, dobânzile și calculele demne de teoria stringurilor (corzilor). Ne-am gândit mai apoi că ar fi trebuit să ne transformăm pe loc nu doar într-un mic Isărescu ci chiar într-un răposat Stephen Hawking pentru a desluși tainele banilor, băncilor și serviciilor tot mai complicate și mai strălucitoare.

Toate aceste în condițiile în care cărămida de bani cu elastic de borcane este tot mai subțire și umple tot mai slab papornița cea de toate zilele.

Sursa foto.