Dragi preatini, n-am vut timp de manele în ultima vreme, după cum ați sesizat din subiectele abordate, politică, minuni, chestii grele și serioase de luat la unșpe metri și de persiflat, nu prostii!

Dar a venit și timpul să dăm maneaua tare și să popim pe cine trebuie de popit, azi venindu-i rândul după colț chiar clientei noastre mai vechi, Erika Isac, cutremurătoarea artistă autohtonă care pune tot tineretul la dansat în zi de azi.

Astfel, „artista” asta, ce credeți că a făcut…a făcut o românească și a copiat în stil barbar o piesă a unor necăjite de americance, pe care le compătimim că au picat ca și mulți alții din toată lumea, de gâște, fiindu-le furată munca fără nici o strâmbătură din nas.

Dar, nu-i așa, ce onoare să te belească o ditamai artistă mioritică și să te lase ca pe o carcasă de cămilă în deșert, din care nici măcar vulturii cei aprigi nu mai au ce sfârteca!

Inspirata noastră a ieșit așa, cu un cartof în gură, să explice la hetări, vorba celebrului care deținea o lămâie îmbrăcată în planetă, că da, s-a inspirat din piesa studentelor care stau probabil la cămin în America și mănâncă pâine unsă cu untură și se încălzesc la reșou. Și nu numai că s-a inspirat, dar a făcut o piesă mai șmecheră, un fel de „ziceți mersi băi proastelor, că eu v-am făcut pe voi celebre, nu voi pe mine, da!?”

Doar că nu, pentru că apelând la banditisme dă cartier de această factura, interloapa asta mică s-a făcut de râsul curcilor și ne-a făcut pe mulți să apăsăm X-ul de Doubt vis-a-vis de „talentul” constănțencei care mai-mai că nu se suie pe Parlament, cu toată turma de feministe, să-l cucerească pe bune, arătându-le proștilor de americani care au năvălit Capitoliul cum se face treaba.

Ne-a ferit Dumniezo de o insurecție feministă asupra instituțiilor statului, condusă de haiduca asta belitoare de necredincioase americane, dar nu știu dacă ne va feri de „talentul” ei devastator, și așteptăm cu sufletul la gură din partea Erikăi o altă „inspirație” fantastică care ne va lovi la toba urechii fără milă.

Ca o notă amuzantă mai de final, am remarcat și intervenția unei anume Delia, care o apără pe mai tânăra băgătoare în sac, pardon, numită mai nou artistă desăvârșită, delirând apoteotic despre teorie muzicală și alte detalii neinteresante pentru publicul larg.

Drept este că o irelevantă ca Delia (această Sofia Vicoveanca-wanna be a muzicii ușoare românești) mai lipsea din acest ghiveci mioritic, care s-a prins de fundul oalei, că în rest erau de toate.

În concluzie, așa cum bine știți, când a fost de lăudat, am lăudat, când a fost de apărat am apărat, tot așa, când e de plesnit, plesnim fără milă și continuăm să persiflăm, mai ales când vine vorba de cambrioleuse mărunte fie ele și din domeniul muzical.

Sursa foto.

Lasă un comentariu