irod.ro

De atâta putere mare și asini trimiși în luptă, până și rupții în cur de ruși cer pacea! Am râs puternic la declarațiile amenințătorilor criminal ruși care s-au băgat într-un mare rahat de trei ani încoace.

S-au dus demult cele trei zile de când Kievul trebuia pus cu botul pe labe, cuceririle din teren fiind ridicole, la câtă propagandă și mușchi umflați din gură au arătat leșinații de ruși, mai ales împotriva unei Ucraine sărace, extrem de corupte și cu o armată, la început, din amețiți la fel de mari ca și ai agresorului.

Până și cu ajutoarele timide de la început, date și acelea cu țârâita fricii aparente de niște bețivi invadatori, ucrainenii au reușit să facă față neașteptat de bine, ajungându-se la situația în care capabilii de ruși să înceapă să lupte cu magnificele și futuristicele arme cărate pe spinarea măgarilor și catârilor!

Dacă până acum nu s-a convins lumea, poate ar trebui să își reevalueze admirația și nivelul de teamă față de o țară încă rămasă în epoca sovietică din toate punctele de vedere, în mod special în cel militar.

Pe de altă parte, notăm cu dezamăgire cum plăvanii politicii americane sugerează că s-ar putea opri războiul dacă ar mai lăsa și ucrainenii de la ei, în special ceva teritorii, vorba gângavului și răzgândacului Waltz. Cumva, pentru „pretinii” americani e ușor de vorbit despre cedări teritoriale când nu sunt din teritoriul lor, nu-i așa? Cum s-ar zice, toată lumea e generoasă când vine vorba de banii și avuția altuia, fie ea și teritorială sau sub forma vieților omenești. Așa că l-am întreba și noi pe conservatorul cu cap de conservă dacă el, în calitate de cetățean american, ar fi dispus să cedeze din teritoriul american unui stat imaginar agresor, doar pentru a opri bătaia.

Dacă noi ca europeni nu știm acum să strângem cu ușa și să punem în genunchi și la stâlpul infamiei pe gunoaiele rusești, ne vom trezi după ceva timp că aceștia, după ce-și vor trage sufletul economic și militar, se vor apuca iar de talibanisme criminale, aterizând, vorba Micronului, poate prin Moldova sau de ce nu, pe la noi prin țară.

Situația nesimțiților de ruși ne sună ca și în relatarea plină de haz a celebrului Ion Creangă: „Vorba ceea: Lasă-l, măi! L-aș lăsa eu, dar vezi că nu mă lasă el acum!” Tot așa trebuie să facem și noi cu rușii, să nu-i lăsăm și să nu-i mai lăsăm niciodată cât or trăi să se gândească de o mie de ori înainte de a mai porni războaie contra europenilor.

Poate de aceea și vedem atâtea discursuri împăciuitoare până și din partea agresorului, care iată, ar prefera forțarea piticului actoraș să negocieze o pace. Am negocia și noi, nimic de zis, atunci când orcii se vor retrage complet de pe teritoriul ucrainean, asigurându-ne cu toții, ca europeni, că asemenea evenimente nu se vor mai repeta, fie în Ucraina fie în alte țări independente europene sau nu.

E bine că observăm mișcare pe teren european și că, așa cum era și normal, să ne reafirmăm angajamentul pentru ăștia mai necăjiți și aflați la mare necaz, fix în conformitate cu democrația pe care din gură o tot apărăm. E timpul cumva să le arătăm americanilor care pe zice trece se dinstanțează de noi că suntem cu adevărat buni și responsabili, respectând fix proverbul american „put your money where your mouth is!”

Sursa foto.