Dragi preatini, am început să citim cu zâmbete și am încheiat aproape în hohote de râs și lacrămi cum ditamai Salma Hayek, pe care aproape că o dezbrăca odinioară un nimeni numit Tarantino, va porni un proiect de film în care să spele imaginea țărișoarei natale, Mexic.
Evident, am aplaudat inițial lăudabila inițiativă, plină de gânduri bune, energie pozitivă, vibe și alte rahaturi des mestecate și vomate în media mondială, mai ales în domeniul filmografiei și cinematografiei de tip hollywood.
Și după visarea și aplauzele furtunoase la adresa actriței devenite producătoare sau regizoare (vom vedea), ne întoarcem la realitățile mexicane relatate în presa mondială și în miezul evenimentelor Mexicului celui de toate felurile.
În mod clar, noi, ca niște aprigi scrutători și cunoscători de fel și fel de lucruri, ne-am bucura să vedem în anunțatul și trompețâtul film nu doar tacos, bună dispoziție, mariachi, păduri extraordinare, munți de o frumusețe rară sau stațiuni de la țărmurile oceanelor ca în rai, fete frumoase, pasiune și suita de clișee care urmăresc descrierile generale ale Mexicului cum aleargă foametea după copiii Darfurului, ci am aprecia și experiențe de la firul ierbii exoticului Chiapas sau de la bobul de nisip al imbatabilului deșert Sonora, numai că, pentru a ajunge la astfel de perle ale planetei, vă reamintim că trebuie să dăm cu toții piept cu grănicerii cei închizători de turiști rumâni pe aeroport, să ocolim cu grație de insectă săritoare temuții narcotraficanți, sicarios dacă doriți, puși oricând pe o afacere bună cu străini răpiți și eventualmente decapitați solo por diversión, corupția relativ generalizată, delincvența de tip norte-americana (uno, dos, tres, cuatro, cinco) atacuri la drumul mare, riscul asociat pentru turiști și, în general faima de țară bananieră fără nici un fel de reguli, de tipul celor mai periculoase zone din lume care în Mexic sunt relativ numeroase, în comparație cu mioritica noastră țară, unde codrul încă e frate cu românul și, dacă stăm bine să ne gândim, chiar și românul, maghiarul, germanul, sârbul și țiganul sunt frați cu românul, români fiind toți, și clar nu atât de iute săritori la coada de topor, trăgaciul armei sau lama cuțâtului.
Nu are rost să rânim în rahatul pestilențial al infracționalităților Mexicului cel ce va fi purtat pe brațe și așezat în patul cu petale de trandafir al faimoasei fiice a poporului Salma comparând cifrele cu ce avem în liniștita și sigura Românie, dar vă puteți închipui că pe orice parte am întoarce Jack-in-the-Box-ul mexican, ceva urât chiar va ieși din cutiuță și la final nu știm de ce dăm – va fi o lamă îndreptată spre gâtul nostru sau o țeavă de pușcă proptită direct în ochi – dar cert este că și cu patru sute de filme de înălțare, laudă, reclamă și trompetă despre această țară, vom alege întotdeauna sănătoasa distanță față de gardul frumos vopsit pe dinafară chiar și de starlete hollywoodiene.
Mai ales când bune mai există încă destinații necomerciale extrem de atractive și sigure foarte sus pe lista noastră!
irod.ro 
Lasă un comentariu