Dragi preatini, iată-ne aproape treziți și noi din somn de răpăitul armelor automate și semiautomate americane, care dacă nu ucid copii (8 la număr), măcar strică petreceri preșădințiale și jurnalistice.
În primă instanță, notăm atrocitățile clasice americane în care un membru de vază al americanilor și-a ucis practic toată familia, fosta soție, cei șapte copii și încă un copil din altă familie, într-o zonă care până zilele trecute nu anunța nimic, Shreveport, Louisiana.
Este un caz clasic în care armele puse la lucru de niște nenorociți provoacă tragedii crunte. Nu este însă nimic neobișnuit în țara care se bate puternic cu alde Brazilia și vecina Mexic la trasul cu arma și la omorât oameni nevinovați. Evident, cunoscând raritatea atentatelor și crimelor în masă de pe continentul nostru, ni se pare cu atât mai monstruoasă crima în masă din Louisiana, dar, în clasicul stil american, având în vedere numărul ridicat al evenimentelor de acest fel, și oribila crimă de zilele trecute va fi aranjată frumos în calendarul mass-shooting-urilor americane, iar praful uitării se va lăsa liniștit și pe acesată oribilă faptă.
Numai armele vor rămâne veșnic curate, strălucitoare și îngrijite, că de, nu știi niciodată când trebuie să tragi și să te aperi (vorba americanilor)! Ne întrebăm și noi, cu această tristă ocazie, în câte din cazuri și-au folosit americanii armele cele iubite și curate ca să-și apere efectiv casa de bandiți și în câte din cazuri au fost omorâți, ca și la Shreveport, copii și oameni nevinovați.
Trecând de la tragedii fără seamăn la aproape tragedii, notăm încă un atentat la viața Sultanului Donald, prezent la un dineu și o gală cu mare ștaif chiar în Washington DC, unde un atacator blindat și înarmat până-n dinți a tras în toate direcțiile însă nu a nimerit ținta dorită. Preșădintele înarmaților și trăgătorilor, Donald, a fost de această dată mai bine protejat de serviciul secret, care nu s-a mai bâlbâit atât de tare ca pe ogoarele cu ceapă ale proștilor, când alt nătărău i-a ciuntit colțul urechii la peste 1100 de mile distanță către nord-est, în oarecum liniștita Pennsylvanie.
Cu oarece organizare însă, atacatorul a fost pus la pământ mai degrabă decât cu alte ocazii, dar întrebările despre cât de bine pregătiți sunt băiețeii cu ochișori albaștri ai americanilor așteaptă încă un răspuns.
În orice caz, un lucru rămâne la fel, aproape ca băsesciana axiomă care ne atrage atenția întotdeauna că iarna nu-i ca vara, tot așa nici la americani trasul cu arma nu-i ca datul de palme sau suduitul, astfel că dacă la o sudalmă și un scuipat între ochi îți mai revii, de la un glonț sunt slabe șanse!
irod.ro 
Lasă un comentariu